Întrebare
În ce fel procesul de traducere are impact asupra inspirației, a ineranței și a infailibilității Bibliei?
Răspuns
Această întrebare are de-a face cu trei chestiuni foarte importante: inspirația, păstrarea și traducerea.
Doctrina inspirației Bibliei ne învață că Scriptura e „insuflată de Dumnezeu", adică Dumnezeu a supravegheat în mod personal procesul scrierii, îndrumându-i pe autorii umani, astfel încât mesajul Lui complet a fost consemnat pentru noi. Biblia este cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu. În timpul procesului de scriere, personalitatea și stilul de scriere ale fiecărui autor au avut îngăduința de a se exprima; totuși, Dumnezeu i-a îndrumat pe scriitori în așa fel încât cele 66 de cărți pe care le-au produs au fost lipsite de eroare și au fost exact ceea ce Dumnezeu a vrut să avem. Vezi 2 Timotei 3.16 și 2 Petru 1.21.
Bineînțeles, când vorbim despre „inspirație", ne referim doar la procesul prin care documentele originale au fost compuse. După aceea, intervine doctrina păstrării Bibliei. Dacă Dumnezeu a făcut atât de mult pentru a ne da Cuvântul Lui, cu siguranță va lua, de asemenea, măsuri pentru a păstra acel Cuvânt neschimbat. Ceea ce vedem în istorie este că Dumnezeu a făcut exact acest lucru.
Scripturile evreiești ale Vechiului Testament au fost copiate cu migală de către scribii evrei. Grupuri precum Soferimii, Zugoth, Tannaim și Masoreții au avut o reverență adâncă pentru textele pe care le copiau. Reverența lor era îmbinată cu reguli stricte care guvernau munca lor: felul de pergament pe care îl foloseau, mărimea colanelor, felul cernelii și spațiul între cuvinte erau toate prescrise. Scrierea oricărui lucru din memorie era strict interzisă, și rândurile, cuvintele și chiar literele individuale erau metodic numărate, ca mijloc de dublă verificare a acurateții. Rezultatul tuturor acestor lucruri a fost că cuvintele scrise de penița lui Isaia sunt disponibile și astăzi. Descoperirea Sulurilor de la Marea Moartă confirmă în mod clar precizia textului ebraic.
Același lucru este adevărat și cu privire la textul grecesc al Noului Testament. Mii de texte grecești, unele datând în trecut până aproape de anul 117 d.Cr., ne stau la dispoziție. Ușoarele variații de la un text la altul – dintre care niciuna nu afectează vreun articol de credință – sunt ușor de reconciliat. Erudiții au ajuns la concluzia că Noul Testament pe care îl avem în prezent e practic neschimbat față de scrierile originale. Eruditul textual Sir Frederic Kenyon a spus despre Biblie: „E practic sigur că textul autentic al fiecărui pasaj asupra căruia există îndoială e păstrat ... Acest lucru nu se poate spune despre nicio altă carte antică din lume."
Acest lucru ne aduce la traducerea Bibliei. Traducerea e un proces de interpretare, într-o măsură. Când traduci dintr-o limbă în alta, trebuie să faci alegeri. Trebuie oare folosit cuvântul mai exact, chiar dacă înțelesul acelui cuvânt e neclar pentru cititorul modern? Sau trebuie folosit un gând corespunzător, în detrimentul unui text mai literal?
De exemplu, în Coloseni 3.12, unele traduceri face referire la „măruntaie pline cu îndurare". Cuvântul grecesc pentru „măruntaie", care în mod literal e „intestine", vine de la o rădăcină de cuvânt care înseamnă „splină". O altă traducere alege o exprimare nonliterală: „inimă plină de îndurare" („inima" fiind ceea ce cititorul din zilele noastre percepe ca fiind locul emoțiilor) sau „milă și îndurare din inimă" sau pur și simplu „compasiune".
Așadar, unele traduceri sunt mai literale decât altele, însă cu siguranță toate redau corect versetul. Înțelesul de bază al poruncii din Coloseni 3.12 e să avem simțăminte de compasiune.
Majoritatea traducerilor Bibliei sunt făcute de către un comitet. Acest lucru e de folos pentru a garanta că nicio prejudecată sau teologie individuală nu vor afecta deciziile în privința alegerii cuvintelor etc. E important să avem o traducere bună, onestă a Bibliei. O echipă bună de traducere va fi dedicată erudiției și va lăsa Biblia să vorbească de la sine.
Ca regulă generală, traducerile mai literale au mai puțină muncă „de interpretare". Traducerile mai „libere" prin necesitate fac mai multă „interpretare" a textului, dar în general sunt mai ușor de citit. Apoi există parafrazările, care nu sunt deloc traduceri reale, ci repovestirea Bibliei de către o persoană.
Așadar, având în vedere toate aceste lucruri, sunt traducerile Bibliei inspirate și inerante? Răspunsul este nu, nu sunt. Dumnezeu nu extinde niciunde promisiunea inspirației la traducerile Cuvântului Lui. Cu toate că multe dintre traducerile disponibile în ziua de azi au o calitate superbă, ele nu sunt inspirate de Dumnezeu și nu sunt perfecte. Înseamnă aceasta că nu putem avea încredere într-o traducere? Din nou, răspunsul e nu. Printr-un studiu cu grijă a Scripturii, cu călăuzirea Duhului Sfânt, putem în mod corect înțelege, interpreta și aplica Scriptura. Din nou, datorită eforturilor pline de credincioșie ale traducătorilor creștini dedicați (și, bineînțeles, datorită supravegherii Duhului Sfânt), traducerile disponibile în ziua de azi sunt superbe și demne de încredere. Faptul că nu putem atribui ineranță unei traduceri trebuie să ne motiveze la un studiu și mai îndeaproape și să ne ferească de orice devotament orb față de o traducere anume.
English
În ce fel procesul de traducere are impact asupra inspirației, a ineranței și a infailibilității Bibliei?
