Întrebare
Ce ar trebui să învățăm de la seminția lui Beniamin?
Răspuns
În Geneza 49, patriarhul Iacov, simțindu-și moartea iminentă, își adună fiii la căpătâiul său pentru a-i binecuvânta. Fiecare fiu a devenit progenitorul uneia dintre cele douăsprezece seminții ale lui Israel. Beniamin, fiind cel mai tânăr, primește ultimul binecuvântarea tatălui său: "Beniamin este un lup care sfâşie; dimineaţa mănâncă prada, iar seara împarte prada răpită." (Geneza 49:27). Firea războinică a micii seminții a lui Beniamin a devenit bine cunoscută, așa cum se manifestă în spadasinii lor (Judecători 20:15-16; 1 Cronici 8:40, 12:2; 2 Cronici 14:8, 17:17) și în apărarea lor nelegiuită a răutății lor extreme din Ghibea (Judecători 19-20).
Binecuvântarea lui Beniamin are trei părți. Comparată cu un lup, binecuvântarea lui are două intervale de timp, dimineața și seara; are două acțiuni, devorarea și împărțirea; și două rezultate, prada și distrugerea. Acest lucru stabilește un tip de experiență "înainte și după" pentru Beniamin și urmașii săi.
Scriptura arată că din seminția lui Beniamin au ieșit cel puțin patru oameni mari, deși era cea mai mică dintre cele douăsprezece seminții (1 Samuel 9:21). În primul rând, Ehud, un mare războinic care l-a eliberat pe Israel din Moab (Judecători 3:12-30). Apoi, Saul devine primul rege al lui Israel (1 Samuel 9:15-27). Mai târziu, în istoria evreiască, mulți evrei trăiau în Persia, Dumnezeu i-a folosit pe Mardoheu și Estera, din seminția lui Beniamin, pentru a-i scăpa pe evrei de la moarte (Estera 2:5-7). În cele din urmă, în Noul Testament, apostolul Pavel afirmă că și el provine din Beniamin. "Întreb dar: «A lepădat Dumnezeu pe poporul Său?» Nicidecum! Căci şi eu sunt israelit, din sămânţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin." (Romani 11:1) Pavel repetă această afirmație în Filipeni 3:4-5.
Cu toate acestea, seminția lui Benjamin avea partea sa întunecată. Firea lor războinică a ieșit la iveală nu numai în apărarea țării lor, ci și în depravarea din interiorul țării. În Judecători 19-21, Beniamin pornește o ofensă împotriva celorlalte unsprezece seminții ale lui Israel și urmează un război civil. Această perioadă avea reputația că fiecare făcea ceea ce era bine în ochii lui (Judecători 21:25). Ceea ce a dus la războiul civil a fost abuzul îngrozitor și moartea concubinei unui levit fără nume (Judecători 19:10-28). Cele unsprezece seminții s-au întors împotriva seminției lui Beniamin și aproape că au anihilat-o din cauza refuzului lor de a-i preda pe făptași (Judecători 20:1-21:25). În cele din urmă, semințiile au restabilit seminția lui Beniamin, mult diminuată din cauza războiului, iar țara s-a reîntregit.
În cultura evreiască, ziua începe seara. Aici începe "după" pentru Benjamin. Profeția lui Beniamin se încheie seara, începutul unei noi zile, în care el va "împărți prada". Acest lucru are două aspecte. În primul rând, prin apostolul Pavel, care mărturisește: "O, adevărat şi cu totul vrednic de primit este cuvântul care zice: «Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi», dintre care cel dintâi sunt eu." (1 Timotei 1:15) În apostolul Pavel, seminția lui Beniamin a avut un cetățean care a slujit cu putere lui Dumnezeu, așa cum spune despre el însuși: "M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa." (2 Timotei 4:7)
Dar "împărțirea prăzii" lui Beniamin are o altă împlinire încă viitoare. În Apocalipsa 7:8, în timpul perioadei de necaz, 12.000 de bărbați din Beniamin, împreună cu 12.000 din fiecare dintre celelalte seminții ale lui Israel, vor ajunge cu Evanghelia la populația lumii. Rezultatul va fi o mulțime de mântuiți "pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâini" (Apocalipsa 7:9). A doua împărțire a prăzii pentru Beniamin va avea loc în împărăția milenară, când vor avea un loc în țara lui Israel, precum și o poartă pe care va fi scris numele lor în cetatea Ierusalimului (Ezechiel 48:32). Ei, împreună cu celelalte seminții ale lui Israel, vor găsi împărțirea finală a prăzii în Noul Ierusalim, deoarece fiecare poartă are numele uneia dintre seminții, inclusiv al lui Beniamin (Apocalipsa 21:12-13). Ce final glorios! Ce har este acesta!
Benjamin are mari adevăruri de învățat. În primul rând, Dumnezeu nu vede așa cum văd oamenii, pentru că Dumnezeu se uită la inimă. Dumnezeu a văzut un războinic în interiorul lui Beniamin. În exterior, ceilalți îl vedeau ca pe fiul cel mai mic și seminția sa ca fiind cea mai mică. Dar Dumnezeu a văzut mai mult, un om care avea să devoreze și să împartă. A doua lecție pentru noi se află în cei doi Sauli care proveneau din seminția lui Beniamin. Regele Saul, întruchiparea naturii păcătoase și a războiului acesteia împotriva lui Dumnezeu, și Saul/Pavel, a cărui natură a fost schimbată de Dumnezeu dintr-un fariseu ucigaș într-un apostol al harului. Pavel este exemplul a ceea ce face Dumnezeu pentru cei care vin la Hristos prin credință.
English
Ce ar trebui să învățăm de la seminția lui Beniamin?
