Întrebare
Ce ar trebui să învățăm de la seminția lui Iosif?
Răspuns
Din punct de vedere tehnic, nu există o seminție a lui Iosif. În schimb, Iosif a primit o "dublă binecuvântare", iar cei doi fii ai săi, Efraim și Manase, au devenit fiecare o seminție aparte (Geneza 48; Iosua 14:4; Ezechiel 47:13). Biblia face, ocazional, referire la o "seminție a lui Iosif" (Numeri 13:11; 36:5; Apocalipsa 7:8). Cu toate acestea, în contexte, "seminția lui Iosif" pare să se refere fie la seminția lui Efraim sau Manase, fie la "casa lui Iosif", care îi includea pe Efraim și Manase. Când Iacov a îndreptat o profeție către fiecare dintre fiii săi, i-a dat lui Iosif una dintre cele mai lungi: "Iosif este vlăstarul unui pom roditor, vlăstarul unui pom roditor sădit lângă un izvor; ramurile lui se înalţă deasupra zidului. Arcaşii l-au aţâţat, au aruncat săgeţi și l-au urmărit cu ura lor. Dar arcul lui a rămas tare și mâinile lui au fost întărite de mâinile Puternicului lui Iacov: Şi a ajuns astfel păstorul, stânca lui Israel. Aceasta este lucrarea Dumnezeului tatălui tău, care te va ajuta; aceasta este lucrarea Celui Atotputernic, care te va binecuvânta cu binecuvântările cerurilor de sus, cu binecuvântările apelor de jos, cu binecuvântările ţâţelor şi ale pântecelui mamei. Binecuvântările tatălui tău întrec binecuvântările părinţilor mei şi se înalţă până în creştetul dealurilor veşnice: Ele să vină peste capul lui Iosif, peste creştetul capului domnului fraţilor săi!" (Geneza 49:22-26) La fel ca toate profețiile lui Iacov către fiii săi, cea adresată seminției lui Iosif conține lecții pentru noi toți.
Iosif, "domnul fraților săi", era al doilea dintre cei doisprezece, cel mai tânăr dintre ei. Viața lui Iosif, istoria conflictului său cu frații săi, captivitatea sa și victoria ulterioară pe care Dumnezeu a adus-o prin încercările sale sunt bine documentate în Geneza, capitolele 37-51. Iacov își începe profeția comparându-l pe Iosif cu o viță de vie roditoare sau cu un copac tânăr. Dumnezeu îl făcuse roditor în țara suferinței sale (Geneza 41:52). Cei doi fii ai lui Iosif erau ca niște ramuri de viță de vie care curgeau peste zid. Apoi, Iacov continuă prin a le reaminti celorlalți frați de relele tratamente pe care le-au aplicat lui Iosif. Ei se numără printre "arcașii" care l-au atacat pe Iosif cu amărăciune și ostilitate, împreună cu soția lui Potifar, ale cărei acuzații false l-au trimis în închisoare timp de doi ani (Geneza 39; 41:1).
Dar, prin toate aceste necazuri, puterea lui Iosif este comparată cu un arc care a rămas nemișcat. Adică, credința lui nu a cedat, ci a rămas pe loc și a ieșit învingător. Brațele sale au rămas puternice și suple, o metaforă pentru înțelepciunea, curajul și răbdarea sa. Pe scurt, Iosif și-a păstrat atât integritatea, cât și confortul prin toate încercările sale, purtând toate poverile cu o hotărâre invincibilă și nu s-a prăbușit sub greutatea lor. Sursa acestei forțe erau mâinile Puternicului lui Iacov, care era mereu prezent pentru a-l întări. Iosif ne amintește că toată puterea noastră de a rezista ispitelor și de a îndura necazurile vine de la Dumnezeu. Harul Său este suficient, iar puterea Sa este desăvârșită în slăbiciunea noastră (2 Corinteni 12:9).
Din necazurile sale și prin puterea lui Dumnezeu, Iosif a hrănit și a sprijinit poporul lui Dumnezeu - națiunea lui Israel, așa cum exista la acea vreme în Iacov și familia sa - în timpul foametei care a devastat țara. Iosif ar putea fi văzut ca o ilustrare a lui Hristos, care a fost și el împușcat și urât, dar care a îndurat suferințele Sale (Isaia 50:7-9) și a devenit Păstorul cel Bun, Stânca și Răscumpărătorul poporului Său.
Suferințele lui Iosif simbolizează și prefigurează, de asemenea, Biserica în general, precum și credincioșii individuali. Adevărata Biserică a lui Hristos a fost întotdeauna persecutată de Satan, începând cu persecuția extinsă din primul secol sub romani. Dar chiar și în vremuri de relativă pace pentru Biserică, dușmanul încă își aruncă săgețile împotriva sfinților, dar Dumnezeu ne protejează și ne întărește și ne va aduce în siguranță acasă prin puterea Sa.
Iacov încheie profeția pentru seminția lui Iosif cu o serie de binecuvântări. El profețește binecuvântări ale cerurilor de sus, ale adâncului de jos, ale sânului și ale pântecelui, toate acestea referindu-se la binecuvântările temporale de rodnicie și de belșug care reprezentau viitorul seinției lui Iosif. Ani mai târziu, Moise a făcut aceleași promisiuni de binecuvântări generoase seminției lui Iosif (Deuteronomul 33:13-16), reiterând faptul că Iosif era un "prinț între frații săi". Istoria evreiască ne spune că teritoriul seinției lui Iosif era una dintre cele mai valoroase părți ale țării, iar casa lui Iosif a devenit cel mai dominant grup din regatul lui Israel. Iosif ne amintește că toate binecuvântările, atât cele temporale, cât și cele spirituale, vin de la Dumnezeu. "Orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare." (Iacov 1:17) Fie ca noi toți să fim la fel de neclintiți și puternici ca Iosif, să rezistăm în fața necazurilor și să culegem răsplata binecuvântărilor veșnice ale lui Dumnezeu.
English
Ce ar trebui să învățăm de la seminția lui Iosif?
