Întrebare
Ce ar trebui să învățăm de la seminția lui Ruben?
Răspuns
Fiecare dintre cei doisprezece fii ai lui Israel / Iacov a primit o binecuvântare de la tatăl său chiar înainte de moartea lui Iacov. Cei doisprezece fii erau progenitorii celor douăsprezece seminții ale lui Israel, iar binecuvântarea conținea informații profetice despre viitorul fiecăreia dintre ele. În cazul seminției lui Ruben, Iacov a profețit: "Ruben, tu, întâiul meu născut, puterea mea şi pârga tăriei mele, întâiul în vrednicie şi întâiul în putere, năvalnic ca apele – tu nu vei mai avea întâietatea! Căci te-ai suit în patul tatălui tău, mi-ai spurcat patul suindu-te în el." (Geneza 49:3-4). Pe lângă faptul că se referă la viitorul seminției lui Ruben, profeția conține în ea câteva lecții pentru noi toți.
Ruben, primul născut dintre cei doisprezece fii, era pentru Iacov "puterea mea şi pârga tăriei mele" (Geneza 49:3), ceea ce arată că el avea toate drepturile și prerogativele unui fiu întâi născut. La început, el a excelat în cinste și putere, așa cum se cuvine fiului întâi născut, dar Iacov declară că Ruben "nu va mai avea întâietatea" (versetul 4) din cauza păcatului său de incest cu Bilha, soția concubină a tatălui său (Geneza 35:22). Deși acel păcat a fost comis cu patruzeci de ani înainte, a rămas o pată de neșters pe caracterul lui Ruben și al posterității sale. Prin săvârșirea acestei necurății cu soția tatălui său, urma să se aducă ocară asupra seminției sale și a familiei lui, pentru care ar fi trebuit să fie un exemplu și o binecuvântare. Și-a pierdut prerogativele dreptului de întâi-născut, iar tatăl său muribund l-a retrogradat, deși nu l-a renegat sau dezmoștenit. El ar fi avut în continuare toate privilegiile unui fiu, dar nu și pe cele ale primului născut.
Profeția tristă a lui Iacov pentru Ruben s-a adeverit cu siguranță. Nici un judecător, profet, conducător sau prinț nu a provenit din această seminție, nici o persoană de renume, cu excepția lui Datan și Abiram, care s-au remarcat prin răzvrătirea lor împotriva lui Moise. Seminția lui Ruben a ales o așezare de cealaltă parte a Iordanului, un indiciu în plus al pierderii influenței evlavioase asupra fraților săi care îi era desemnată prin dreptul său din naștere. Deși Ruben era primul născut, regatul a fost dat lui Iuda și preoția lui Levi, lăsând seminția lui Ruben să fie mică și neinfluentă.
Mai mult, Ruben era "năvalnic ca apele" (iar unele traduceri spun "instabil ca apa"), iar în această frază găsim mai multe lecții pentru toți creștinii. În primul rând, virtutea lui Ruben era instabilă; el nu avea control asupra lui însuși și asupra poftelor sale. Acuzația de instabilitate s-ar putea referi la faptul că uneori era foarte regulat și ordonat, în timp ce alteori era sălbatic și indisciplinat. În calitate de creștini, trebuie să ne controlăm în permanență firea noastră și poftele și dorințele ei. Cel mai important, trebuie să fim statornici în credința noastră și să nu fim "plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură" (Efeseni 4:14).
Învățăm, de asemenea, de la Ruben că cei care se bălăcesc în păcat nu trebuie să se aștepte să-și salveze reputația sau să mențină o influență pozitivă asupra celorlalți. Deși știm că păcatele noastre au fost pironite pe cruce și că suntem iertați pentru totdeauna pentru păcatele din trecut, putem suferi totuși consecințele temporare ale acelor păcate, care includ adesea remușcări și pierderea reputației și a influenței. Păcatul lui Ruben a lăsat un semn de neșters asupra lui și a familiei sale. Creștini fiind, trebuie să înțelegem că unele dintre păcatele noastre vor lăsa o cicatrice de durată.
English
Ce ar trebui să învățăm de la seminția lui Ruben?
