Întrebare
Care e deosebirea între un creștin și un ucenic?
Răspuns
Termenii ucenic și creștin sunt corespondenți, dar nu sinonimi. Cuvântul grecesc pentru „ucenic” în Noul Testament e mathetes, care înseamnă mai mult decât un simplu „elev” sau „învățăcel”. Un ucenic e un „urmaș”, cineva care aderă cu totul la învățăturile unei alte persoane, acestea devenind pentru el reguli de viață și conduită. Fariseii se mândreau cu faptul că sunt ucenicii lui Moise (Ioan 9.28). Urmașii lui Isus au fost numiți „ucenici” cu mult înainte să fie numiți „creștini”. Ucenicia lor a început odată cu chemarea lui Isus și a cerut de la ei să-și exercite voința să-L urmeze (Matei 9.9).
Isus a vorbit foarte explicit despre costul urmării Lui. Ucenicia cere o viață dedicată cu totul: „Oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate fi ucenicul Meu.” (Luca 14.33) Se așteaptă sacrificiu: „Atunci, Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze.” (Matei 16.24)
Nu toți cei care Îl urmau pe Isus și-au putut lua un astfel de angajament. Mulți L-au părăsit pe Isus după o vreme. „Din clipa aceea, mulți din ucenicii Lui s-au întors înapoi și nu mai umblau cu El.” (Ioan 6.66)
Domnul Isus a folosit termenul de ucenic, dar niciodată pe cel de creștin. Prima apariție a cuvântului creștin se găsește în cartea Faptele Apostolilor: „Pentru întâiași dată, ucenicilor li s-a dat numele de creștini în Antiohia.” (Faptele Apostolilor 11.26) Majoritatea erudiților biblici sunt de acord că e puțin probabil ca credincioșii să fi venit ei înșiși cu ideea numelui de „creștini”. Cei din Biserica Primară aveau alte nume pentru ei înșiși, cum sunt „ucenici” (Faptele Apostolilor 13.52, 20.1, 21.4), „sfinți” (Romani 1.7, 1 Corinteni 16.1, Efeseni 1.1) și „frați” (1 Corinteni 1.9, 1 Petru 3.8).
Numele de „creștin” înseamnă „care Îi aparține lui Cristos” și pare să fi fost inventat de cei din afara Bisericii. Cel mai probabil că a fost menit să fie un termen peiorativ. Numai de două ori mai apare termenul în Noul Testament (Faptele Apostolilor 26.28, 1 Petru 4.16). Ideea că termenul creștin a fost inițial unul peiorativ își găsește o oarecare susținere în 1 Petru 4.16: „Dimpotrivă, dacă suferă pentru că este creștin, să nu-i fie rușine, ci să proslăvească pe Dumnezeu pentru numele acesta.”
Biblic vorbind, un creștin e un ucenic al lui Cristos. Un creștin e un om care și-a pus credința în Domnul Isus Cristos (Ioan 1.12). Un creștin a fost născut din nou prin puterea Duhului Sfânt (Ioan 3.3). Un creștin „Îi aparține lui Cristos” și e transformat din zi în zi în asemănarea cu Cristos (2 Corinteni 3.18).
Un creștin adevărat (nu doar cu numele) trebuie să fie și ucenic al lui Cristos. Aceasta înseamnă că a socotit costul și și-a dedicat viața pentru a-L urma pe Isus. Acceptă chemarea de a sacrifica și merge oriunde Domnul Îl conduce. Ucenicul creștin aderă la învățăturile lui Isus, face din Isus prioritatea Sa numărul unu și trăiește potrivit cu acest lucru. E implicat în mod activ în facerea de alți ucenici creștini (Matei 28.19-20).
Un ucenic creștin adevărat este un om care crede în Cristos și posedă viața nouă prin locuirea în el a Duhului Sfânt. Fiindcă Îl iubește pe Cristos, un creștin va fi, de asemenea, un ucenic ascultător (Ioan 14.15). Pavel descrie realitatea faptului de a fi un ucenic creștin: „Am fost răstignit împreună cu Cristos și trăiesc…, dar nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine. Și viața pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine.” (Galateni 2.20)
English
Care e deosebirea între un creștin și un ucenic?
