Întrebare
Este ultima trâmbiță din 1 Tesaloniceni 4 aceeași cu a șaptea trâmbiță din Apocalipsa?
Răspuns
Cei care susțin o Răpire în mijlocul Necazului susțin învățătura că a șaptea trâmbiță din Apocalipsa 11:15 și ultima trâmbiță din 1 Corinteni 15:52 și 1 Tesaloniceni 4:16 sunt identice. Cei care susțin Răpirea înainte de Necazul cel mare le consideră evenimente separate. Ce importanță are și cum putem cunoaște adevărul?
De ce contează dacă trâmbițele sunt sau nu aceleași? Dumnezeu ne-a dat Cuvântul Său ca revelație a planului Său de răscumpărare, iar acest plan acoperă totul, de la creație la noua creație. Deuteronomul 29:29 spune: "Lucrurile ascunse sunt ale Domnului Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre și ale copiilor noștri, pe vecie, ca să împlinim toate cuvintele Legii acesteia." Există multe lucruri pe care Dumnezeu a ales să ni le dezvăluie și este important să le înțelegem, astfel încât să-L putem asculta. Nu înțelegem întotdeauna de ce face El lucrurile, dar suntem chemați să avem încredere în El pentru părțile pe care nu le înțelegem și să studiem pentru a înțelege restul. Pe măsură ce analizăm textele despre aceste trâmbițe, devine clar că ele fac parte dintr-o cronologie pe care Dumnezeu ne-a dat-o cu privire la evenimentele din zilele sfârșitului. Indiferent dacă vom mai trăi sau nu atunci când aceste evenimente se vor întâmpla, ele ne implică, așa că ar trebui să știm ce ne-a revelat Dumnezeu.
Cartea Apocalipsa a fost uneori considerată o carte a misterului, deși titlul însuși implică ceva scos din ascunzătoare. Mai precis, este "descoperirea lui Isus Hristos ... ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând" (Apocalipsa 1:1). Dumnezeu vrea ca noi să știm ce se va întâmpla, astfel încât să putem fi pregătiți și să ne ajute în a-i chema pe alții la pocăință. Începând cu capitolul 6, ni se oferă o înregistrare cronologică a lucrurilor care se vor întâmpla în ultimele zile. Există o serie de șapte peceți, apoi o serie de șapte trâmbițe, apoi o serie de șapte potire ale mâniei. Citim în Apocalipsa 11:15: "Îngerul al șaptelea a sunat din trâmbiță. Și în cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: «Împărăția lumii a trecut în mâinile Domnului nostru și ale Hristosului Său. Și El va împărăți în vecii vecilor.»" În context, acest lucru pare să se întâmple pe la mijlocul perioadei de necaz.
În 1 Corinteni 15, Pavel le scrie credincioșilor despre trecerea de la această viață la viața veșnică. Trupul nostru muritor va fi transformat într-un trup nemuritor, incoruptibil, pregătit pentru Împărăția veșnică a lui Dumnezeu. Versetul 52 spune: "Într-o clipă, într-o clipită din ochi, la cea din urmă trâmbiță. Trâmbița va suna, morții vor învia nesupuși putrezirii, și noi vom fi schimbați." Pavel adresează același subiect tesalonicenilor și îl leagă în mod specific de răpirea Bisericii. "Căci Însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, și întâi vor învia cei morți în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți toți împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; și astfel vom fi totdeauna cu Domnul." (1 Tesaloniceni 4:16-17)
Nu există nicio îndoială că Dumnezeu ne-a revelat aceste lucruri și că El intenționează ca noi să fim încurajați și instruiți de ele. Întrebarea este dacă aceste trâmbițe sunt aceleași. Dacă sunt aceleași, atunci răpirea Bisericii are loc în mijlocul perioadei de necaz, iar sfinții trebuie să fie pregătiți să îndure acele încercări. Dacă nu sunt aceleași, atunci trebuie să știm când va suna ultima trâmbiță, astfel încât să putem fi pregătiți pentru ea.
Este clar că primele două pasaje (Corinteni și Tesaloniceni) se potrivesc între ele, dar al treilea nu pare să aibă nicio corelație nici în ceea ce privește evenimentele descrise, nici rezultatele preconizate. Argumentul care le leagă trebuie să depindă de sensul cuvântului ultimul din 1 Corinteni 15:52. Cuvântul grecesc eschatos poate însemna fie "ultimul din punct de vedere temporal", fie "ultimul din punct de vedere al succesiunii". Această trâmbiță sună înainte ca mânia lui Dumnezeu să coboare, totuși, Apocalipsa 6:17 vorbește despre mânia Mielului ca fiind venită, iar a șaptea trâmbiță nu sună până la Apocalipsa 11:15. Trâmbița din 1 Tesaloniceni este dată într-o clipă, în timp ce Apocalipsa 10:7 indică faptul că a șaptea trâmbiță va suna pentru un număr de zile. Chiar dacă trâmbița a șaptea este ultima descrisă în Apocalipsa, Matei 24:31 indică faptul că mai există încă o trâmbiță care va suna "după necazul acelor zile", când Hristos Se va întoarce pe pământ, ceea ce face o paralelă cu Apocalipsa 19.
Dacă "ultima trâmbiță" din 1 Corinteni 15 nu este aceeași cu cea de-a șaptea trâmbiță, atunci la ce se referea Pavel? Atât 1 Tesaloniceni, cât și 1 Corinteni au fost scrise cu mult înainte ca Ioan să scrie Apocalipsa, astfel încât cititorii lui Pavel nu ar fi avut cunoștință de cele șapte trâmbițe din Apocalipsa. Pavel intenționa ca ei să înțeleagă despre ce scria, așa că trebuie să căutăm în altă parte pentru clarificări. Scrierile lui Pavel se refereau în mod clar la Biserică și la încheierea erei Bisericii la Răpire. În întreaga Scriptură, trâmbițele au fost folosite ca semnale pentru a aduna oamenii, pentru a pune armatele în mișcare și ca parte a închinării înaintea lui Dumnezeu. Trâmbița care convoacă Biserica este numită "trâmbița lui Dumnezeu", pe când cele din Apocalipsa sunt trâmbițe îngerești. Deoarece este o trâmbiță de chemare, ne putem uita la Vechiul Testament pentru o mai bună înțelegere. Numeri 10 îi oferă instrucțiuni Israelului cu privire la folosirea trâmbițelor pentru a convoca o adunare a poporului și pentru a-l pune în mișcare. Primul sunet de trâmbiță (v. 4) îi chema laolaltă pe conducători, în timp ce un sunet continuu era o alarmă pentru popor. O serie de sunete de trâmbiță era semnalul pentru fiecare grup de seminții de a-și începe călătoria, iar ultima suflare indica mișcarea ultimului grup din tabără. În mod similar, 1 Corinteni 15:23 vorbește despre diferite ordine, sau ranguri, în înviere: "... dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos este cel dintâi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos". Mai mult, 1 Tesaloniceni 4:16-17 îi împarte pe cei ai lui Hristos în două grupuri - cei morți în Hristos și cei care sunt vii și rămân.
Deci, dacă trâmbița este chemarea sfinților să se adune și să călătorească spre cer, ce înseamnă asta pentru noi? Isus a spus că nimeni nu știe când va începe Ziua Domnului (Matei 24:36), iar 1 Tesaloniceni 5:2 o descrie ca venind ca un hoț în noapte, fără avertisment. În 1 Corinteni 15:58, ni se spune să fim "tari, neclintiți, sporiți totdeauna în lucrul Domnului". La fel ca israeliții din pustiu, nu știm când va suna trâmbița, așa că trebuie să fim mereu pregătiți. Deși poate că nu știm ziua sau ora, ni s-au dat suficiente informații pentru a ști că se poate întâmpla în orice moment. Trebuie să fim pregătiți, îmbrăcând armura lui Dumnezeu, pentru că am fost rânduiți să primim mântuirea prin Isus Hristos (1 Tesaloniceni 5:8-9).
English
Este ultima trâmbiță din 1 Tesaloniceni 4 aceeași cu a șaptea trâmbiță din Apocalipsa?
