Întrebare
Ce a vrut să spună Isus când ne-a învățat să urâm pe tatăl nostru și pe mama noastră (Luca 14:26)?
Răspuns
În primul rând, trebuie să luăm acest verset în contextul capitolului. Isus Își învață ucenicii și, ca orice bun învățător, Își pune elevii să gândească. În acest caz, El începe cu o afirmație de adevăr care este greu de înțeles. Apoi El o clarifică cu o metaforă. Afirmația de adevăr este Luca 14:26: "Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său, pe mama sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu." Se pare că, dacă nu ne urâm familia, nu putem fi ucenicii lui Isus. Sau este mai mult decât atât în această problemă?
După afirmația că trebuie să "urâm" pe tatăl și pe mama noastră, Isus relatează o metaforă despre un om care construiește o casă fără să calculeze mai întâi costurile (Luca 14:28-30). Omul constată că nu poate duce până la capăt ceea ce și-a propus. El lasă casa neterminată pentru că nu poate plăti ceea ce i se cere. Ilustrația lui Isus ajută la explicarea afirmației Sale dificile despre urârea mamei și a tatălui nostru - și anume, trebuie să socotim costul de a fi ucenic. Există un cost, iar acesta este punctul central al pasajului.
Pentru a fi un ucenic, trebuie să fim dispuși să renunțăm la tot pentru Isus. Urmarea lui Isus necesită angajament și credincioșie, chiar dacă părinții noștri aleg să nu-L urmeze pe Domnul. Dacă și atunci când ne confruntăm cu alegerea dureroasă între loialitatea față de familie și loialitatea față de Isus, trebuie să Îl alegem pe Isus. Chiar dacă membrii familiei noastre ne reneagă - sau mai rău - pentru că suntem creștini, trebuie să Îl urmăm pe Hristos. În acest sens, ne "urâm" familia. Porunca lui Isus de a "urî pe tatăl și pe mama" ne cere să dăm prioritate relației noastre cu Isus față de relația cu părinții, frații și ceilalți membri ai familiei.
Desigur, este corect să ne iubim membrii familiei și dorim ca ei să-L iubească și să-L urmeze pe Dumnezeu. În altă parte, Isus a confirmat cea de-a cincea poruncă, în care ni se cere să-i cinstim pe tatăl și pe mama noastră (Marcu 7:9-13). Iar Pavel a avertizat cu severitate: "Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, şi mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credinţă şi este mai rău decât un necredincios." (1 Timotei 5:8) Afirmația lui Isus legată de a ne "urî" tatăl și mama trebuie privită în raport cu întreaga Scriptură. Ideea Lui nu este că trebuie să fim fără inimă față de familiile noastre, ci doar că trebuie să-L iubim mai mult pe El. Această iubire comparativă este descrisă în mod clar în Matei 10:37.
Nu trebuie să uităm că în condiția lui Isus ca un urmaș să "urască" pe tatăl și pe mama sa este inclusă și condiția ca el să urască "chiar însăși viața sa" (Luca 14:26). Isus nu învață o ură emoțională față de părinți, așa cum nu învață nici ura de sine. Accentul este pus pe lepădarea de sine și pe renunțarea absolută. Imediat după aceasta este instrucțiunea lui Isus de a "[ne purta] crucea" (versetul 27).
Alte traduceri clarifică puțin sensul lui Isus: "Dacă vrei să fii ucenicul Meu, trebuie să-i urăști pe toți ceilalți prin comparație" (Luca 14:26, NLT, sublinierea este a noastră), iar Biblia Amplificată spune că un urmaș al lui Hristos trebuie să-i "urască" pe membrii familiei sale "în sensul indiferenței sau al unei relative nepăsări față de ei în comparație cu atitudinea sa față de Dumnezeu". Este vorba de o "ură" prin comparație, nu de o ură absolută.
Cuvântul ură din Luca 14:26 merită o privire mai atentă. În Scripturile ebraice, contrastul dintre "iubire" și "ură" este folosit uneori pentru a comunica preferințe. De exemplu, în ceea ce privește moștenirile în căsătoriile poligame, Legea mozaică se referea la "două soții, una iubită și alta urâtă" (Deuteronom 21:15, KJV). Aceasta este o traducere bună, literală. Exista o soție "iubită" și o soție "urâtă". Alte traduceri îndulcesc de obicei soția "urâtă" ca fiind "neiubită" (CSB) sau "mai puțin iubită" (NET). Legea nu indica ură emoțională din partea soțului, ci doar preferință. O soție era preferată în detrimentul celeilalte. Avem o utilizare similară a expresiei dragoste/ură în Maleahi 1:2-3 (cf. Romani 9:13).
Mulți creștini nu vor fi nevoiți niciodată să facă alegerea dureroasă de a întoarce spatele familiei lor pentru a-L urma pe Hristos. Dar, în întreaga lume, există mulți alți creștini care se confruntă cu evitarea, renegarea sau persecuția din partea familiilor lor. Acești credincioși, dacă vor să fie credincioși lui Hristos, sunt forțați să trăiască într-un mod perceput ca fiind "plin de ură" față de "tatăl și mama, soția și copiii, frații și surorile lor" (Luca 14:26). Toți credincioșii sunt chemați să recunoască domnia lui Hristos și să Îi arate Lui preferința față de toate legăturile pământești. Cei care trebuie să sacrifice relațiile pământești au această promisiune: "Nu este nimeni care să fi lăsat casă sau fraţi sau surori sau tată sau mamă sau nevastă sau copii sau holde pentru Mine şi pentru Evanghelie şi să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori, mame, copii şi holde, împreună cu prigoniri, iar în veacul viitor, viaţa veşnică." (Marcu 10:29-30)
English
Ce a vrut să spună Isus când ne-a învățat să urâm pe tatăl nostru și pe mama noastră (Luca 14:26)?
