Întrebare
Spune Biblia să îți urmezi inima?
Răspuns
Sunt multe chemări la a-ți „urma inima” în filme, romane, sloganuri, bloguri și meme. Alte sfaturi de acest fel sunt „ai încredere în tine” și „urmează-ți instinctele”. Un dicton care derivă în consecință e „inima ta nu te va duce niciodată pe o cale greșită”. Problema este că niciuna dintre aceste ziceri nu are suport biblic.
În loc să avem încredere în inima noastră, trebuie să-I încredințăm inima lui Dumnezeu: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta și nu te bizui pe înțelepciunea ta! Recunoaște-L în toate căile tale, și El îți va netezi cărările.” (Proverbele 3.5-6) Pasajul acesta ne dă porunca explicită să nu ne încredem în noi înșine. Și le dă promisiunea călăuzirii celor care aleg să-L urmeze pe Domnul.
Pentru ca un lucru să dea o direcție corectă, trebuie să se bazeze pe adevărul obiectiv. Adică orice lucru e consultat pentru îndrumare trebuie să ajungă la o concluzie pe baza adevărului obiectiv, nu a deducției subiective, emoționale. Biblia ne învață că omul trebuie să Îl urmeze pe Dumnezeu. Dumnezeu declară: „Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul și a cărui nădejde este Domnul!” (Ieremia 17.7) Dumnezeu cunoaște perfect toate lucrurile (1 Ioan 3.20), o trăsătură care adesea e numită omnisciență. Cunoașterea lui Dumnezeu nu e limitată în vreun fel. Dumnezeu e conștient de toate evenimentele care s-au întâmplat vreodată, se întâmplă în prezent și se vor întâmpla vreodată în viitor (Isaia 46.9-10). Cunoașterea lui Dumnezeu trece de simplele evenimente și se extinde la gânduri și intenții (Ioan 2.25, Faptele Apostolilor 1.24). Totuși, nu toată această cunoaștere este ceea Îl face pe Dumnezeu o sursă de îndrumare cu totul de încredere. Dumnezeu e conștient, de asemenea, de orice posibilitate, orice eventualitate, orice rezultat imaginabil al oricărui șir de evenimente (Matei 11.21). Capacitatea, combinată cu bunătatea lui Dumnezeu Îl face în stare să dea cea mai bună îndrumare posibilă pe care să o urmeze oamenii.
Dumnezeu spune următorul lucru despre inima neregenerată: „Inima este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea. Cine poate s-o cunoască?” (Ieremia 17.9) Pasajul acesta arată două motive clare pentru care nimeni nu trebuie să apeleze la a-și urma inima când ia decizii. În primul rând, nu există nimic mai înșelător în toată creația decât inima omului, din cauza naturii păcătoase moștenite. Dacă ne urmăm inima, urmăm un ghid care nu e demn de încredere.
De fapt, suntem orbiți chiar față de natura înșelătoare a inimii. Așa cum întreabă profetul: „Cine poate s-o cunoască?” Când ne bazăm pe noi înșine pentru înțelepciune, găsim că suntem incapabili să deosebim binele de rău. Hitul muzical din 1977 „You Light Up My Life” conține aceste cuvinte nefericite: „It can’t be wrong / When it feels so right.” („Nu poate fi un lucru rău/ Dacă te face să te simți atât de bine.”) Determinarea a ceea ce este bine și a ceea ce este rău bazat pe „simțăminte” e un mod periculos (și nebiblic) de a trăi.
În al doilea rând, Ieremia 17.9 ne învață că inima este deznădăjduit de bolnavă. Nu există mod de a îndrepta inima. În schimb, omul are nevoie de o inimă nouă. De aceea, când un om vine la credința în Cristos, e făcut o făptură nouă (2 Corinteni 5.17). Isus nu repară inima, ci o înlocuiește cu una nouă.
Dar aceasta nu înseamnă că ne putem baza pe inima noastră după ce ajungem la credința în Cristos. Chiar credincioși fiind, suntem încurajați să urmăm voia lui Dumnezeu mai presus de dorințele noastre. Biblia ne învață că „firea pământească poftește împotriva Duhului, și Duhul, împotriva firii pământești; sunt lucruri potrivnice unele altora, așa că nu puteți face tot ce voiți” (Galateni 5.17).
Avem un Domn omniscient, binevoitor, care promite să ne dea înțelepciune (Iacov 1.5); avem Cuvântul Lui inspirat, inerant, scris pentru noi (2 Timotei 3.16). De ce I-am întoarce spatele lui Dumnezeu și promisiunilor Lui eterne, ca să urmăm impulsurile capricioase ale inimii?
English
Spune Biblia să îți urmezi inima?
