Întrebare
Ce spune Biblia despre divorţ şi recăsătorire?
Răspuns
În primul rând, indiferent de punctele de vedere pe care le putem avea în ceea ce priveşte divorţul, este important să ne amintim ceea ce spune Biblia în Maleahi 2:16a: “Căci Eu urăsc despărţirea în căsătorie, zice Domnul, Dumnezeul lui Israel.” Conform Bibliei, planul lui Dumnezeu este ca odată făcut, angajamentul căsătoriei să fie pentru întreaga viaţă. “Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă” (Matei 19:6). Deoarece căsătoria implică două persoane păcătoase, este posibil ca divorţul să apară între ele. În Vechiul Testament, Dumnezeu a statuat anumite legi cu scopul de a proteja drepturile persoanelor divorţate, în special a femeilor (Deuteronom 24:1-4). Iisus a arătat de asemenea că aceste legi au fost date din cauza inimilor de piatră ale oamenilor, şi nu pentru că asta ar fi fost dorinţa lui Dumnezeu (Matei 19:8).
Controversa legată de permisiunea divorţului şi recăsătoriei conform Bibliei este dată în principal de cuvintele lui Iisus din Matei 5:32 şi 19:9. Expresia “afară de pricină de preacurvie” este singurul lucru din Scriptura pentru care este posibilă permisiunea lui Dumnezeu pentru divorţ şi recăsătorie. Mulţi interpretează această “clauza de excepţie" ca referindu-se la "preacurvia" încă în perioada de "logodnă". Conform tradiţiei evreieşti, un bărbat şi o femeie erau consideraţi căsătoriţi chiar dacă erau angajaţi chiar numai în logodnă. Imoralitatea în perioada de logodnă ar fi putut fi singurul motiv corect pentru a apela la divorţ.
Totuşi, în limba greacă, traducerea în context a expresiei “pricină de preacurvie” are semnificaţia oricărei forme de imoralitate sexuală. Poate însemna concubinaj, prostituţie, adulter etc. Este posibil ca Iisus să fi spus că divorţul este permis numai dacă a fost comisă o formă de imoralitate sexuală. Relaţiile sexuale sunt o parte integrantă a căsniciei încât “cei doi devin un singur trup” (Geneza 2:24; Matei 19:5; Efeseni 5:31). Prin urmare, ruperea unei astfel de legături prin relaţii sexuale în afara căsătoriei poate reprezentă un motiv permis pentru divorţ. Dacă sunt îndeplinite aceste condiţii, atunci Iisus a avut în minte recăsătoria în acest pasaj biblic. Expresia “ia pe alta de nevastă” (Matei 19:9) indică faptul că divortul şi recăsătorirea sunt permise numai în condiţiile discutate, indiferent de interpretarea care i se poate da acestui text. Este important să notăm că numai părţii nevinovate îi este permis să se recăsătorească. Deşi nu este menţionat specific în text, permisiunea de recăsătorire după un divorţ este consecinţa milei lui Dumnezeu pentru persoana împotriva căreia s-a păcătuit, şi nu pentru persoana care a comis actul de imoralitate sexuală. Pot exista situaţii când "părţii vinovate" i se poate permite să se recăsătorească – însă textul de faţă nu acoperă acest concept.
Unele persoane înţeleg 1 Corinteni 7:15 ca o altă “excepţie” conform căreia este permisă recăsătorirea dacă un soţ/soţie necredincios(oasă) divorţează de unul(una) credincios(oasă). Totuşi, contextul acestui pasaj nu menţionează recăsătorirea, ci spune numai că un credincios nu este legat să continue o relaţie de căsătorie dacă partenerul de căsătorie doreşte să desfacă această căsnicie. Alţii spun că abuzul (asupra partenerului de căsătorie sau asupra copiilor) sunt motive suficiente pentru divorţ, chiar dacă ele nu sunt menţionate în Biblie. Deşi acestea ar putea să fie motive întemeiate, niciodată nu este înţelept să facem presupuneri dincolo de Cuvântul lui Dumnezeu.
Uneori ne pierdem în controversa cu privire la condiţiile de divorţ şi recăsătorire din cauza înţelegerii pe care o avem asupra expresiei “pricină de preacurvie”, însă aceasta este o permisiune pentru divorţ şi nu o poruncă de a divorţa. Chiar şi atunci când intervine adulterul într-un cuplu, acesta poate, prin harul lui Dumnezeu, să înveţe să ierte şi să înceapă reconstrucţia căsniciei. Dumnezeu ne-a iertat pentru mult mai multe păcate. Cu siguranţă că noi putem urma exemplul Său şi deci să iertăm chiar şi păcatul adulterului (Efeseni 4:32). Totuşi, în multe situaţii, partenerul nu se pocăieşte şi continuă în fapte de imoralitate sexuală. Este posibil ca la această situaţie să se refere de fapt Matei 19:9. Pe de altă parte, multe persoane se grăbesc să se recăsătorească după un divorţ, chiar dacă Dumnezeu ar putea dori ca ei să rămână necăsătoriţi. Uneori Dumnezeu cheamă o persoană să rămână necăsătorită astfel încât atenţia acelei persoane să nu fie distrasă (1 Corinteni 7:32-35). Recăsătorirea după un divorţ poate fi o opţiune în anumite circumstanţe, însă asta nu înseamnă că este singura opţiune.
Este dureros faptul că rata divorţurilor printre creştinii practicanţi este aproape la fel de ridicată ca şi în lumea necreştină. Biblia arată mai mult decât clar faptul că Dumnezeu urăşte divorţul (Maleahi 2:16) şi că împăcarea şi iertarea ar trebui să fie semnele din viaţa credincioşilor (Luca 11:4; Efeseni 4:32). Un credincios divorţat şi/sau recăsătorit nu trebuie să se simtă mai puţin iubit de Dumnzeu, chiar dacă divorţul şi/sau recăsătorirea nu sunt justificate de posibila motivaţie din Matei 19:9. Adesea Dumnezeu utilizează neascultarea plină de păcat a creştinilor în scopuri pozitive.
English
Ce spune Biblia despre divorţ şi recăsătorire?
