Întrebare
Unde a fost Iisus în timpul celor trei zile dintre moartea şi învierea Sa?
Răspuns
1 Petru 3:18-19 afirmă: „Hristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh, în care S-a dus să propovaduiască duhurilor din închisoare.”
Expersia „în duh”, în versetul 18, are exact aceeaşi construcţie ca expresia „în trup”. Ca urmare, este cel mai corect să relaţionăm cuvîntul „duh” cu acelaşi subiect ca şi cuvântul „trup”. Trupul şi duhul sunt trupul şi duhul lui Hristos. Afirmaţia „a fost înviat în duh”, arată faptul că purtarea păcatelor de către Hristos ca şi moartea Lui au marcat o separare a duhului Său uman de Tatăl (Matei 27:46). Contrastul este între trup şi duh, ca în Matei 27:41 şi Romani 1:3-4, şi nu între trupul lui Hristos şi Duhul Sfânt. Când s-a îndeplinit ispăşirea păcatelor, duhul Lui a reluat comuniunea care fusese ruptă.
1 Petru 3:18-22 descrie o relaţie necesară între suferinţa lui Hristos (versetul 18) şi glorificarea Lui (versetul 22). Numai Petru oferă informaţii specifice despre ce s-a întâmplat între aceste două evenimente. Cuvântul „să propovăduiască” din verestul 19 nu este termenul folosit curent în Noul Testament pentru predicarea Evangheliei. Literal, înseamnă a vesti un mesaj. Iisus a suferit şi a murit pe Cruce, trupul Său fiind omorât, iar duhul Său a murit când El a fost făcut păcat. Dar duhul Său a fost adus la viaţă şi Iisus l-a încredinţat Tatălui. Aşa cum afirmă Petru, la un moment dat între moarte şi înviere, Iisus a făcut o proclamare specială „duhurilor din închisoare.”
Când se referă la oameni, Petru foloseşte „suflete”, nu „duhuri” (3:20). În noul Testament, cuvântul „duhuri” este folosit pentru a descrie îngeri sau demoni, nu fiinţe umane; versetul 22 pare să scoată în evidenţă acelaşi înţeles. De asemenea, nicăieri în Biblie nu ni se spune că Iisus ar fi vizitat iadul. Fapte 2:31 afirmă că el a mers în „Hades” (New American Standard Bible-NASB), dar „Hades” nu este iadul. Cuvântul „Hades” se referă la locuinţa morţilor, un loc temporar de aşteptare până la înviere. Apocalipsa 20:11-15 în NASB sau în New International Version face o distincţie clară între cele două. Iadul este locul permanent şi final de judecată pentru cei pierduţi. Hades este un loc temporar.
Domnul nostru Şi-a încredinţat duhul Tatălui, a murit şi, la un anumit moment între moartea şi învierea Sa, a mers în locuinţa morţilor unde a transmis un mesaj fiinţelor spirituale (probabil îngeri căzuţi; vezi Iuda 6) care erau cumva relaţionate cu perioada dinainte de potopul din vremea lui Noe. Versetul 20 clarifică aceste lucruri. Petru nu ne spune ce a proclamat Iisus acelor duhuri captive, dar nu putea fi un mesaj de răscumpărare din moment ce îngerii nu pot fi salvaţi (Evrei 2:16). A fost probabil o declaraţie de victorie asupra lui Satan şi a domniilor lui (1 Petru 3:22; Coloseni 2:15). De asemenea. Efeseni 4:8-10 pare să indice faptul că Hristos a mers în „sânul lui Avraam” (Luca 16:22; 23:43) şi a luat în cer pe toţi aceia care au crezut în El înainte de moartea Sa. Pasajul nu dă multe detalii despre ce s-a întâmplat, dar majoritatea cercetătorilor consideră că acesta este înţelesul expresiei „a luat robia roabă.”
Acestea fiind spuse, Biblia nu expune cu precizie ce a făcut Hristos în timpul celor trei zile dintre moartea şi învierea Sa. Totuşi, se pare că El a proclamat victoria asupra îngerilor căzuţi şi/sau necredincioşilor. Ceea ce putem şti cu siguranţă este că Iisus nu a dat oamenilor o a doua şansă pentru mântuire. Biblia ne spune că după moarte urmează judecata (Evrei 9:27), nu a doua şansă. Nu există un răspuns în totalitate clar cu privire la ce a făcut Iisus în timpul dintre moarte şi înviere. Probabil aceasta este una dintre tainele pe care le vom înţelege atunci când vom ajunge în cer, în glorie.
English
Unde a fost Iisus în timpul celor trei zile dintre moartea şi învierea Sa?
