Cartea 1 Samuel
Autorul: Autorul este anonim. Ştim că Samuel a scris o carte (1 Samuel 10.25) şi e foarte posibil să fi scris şi o parte din această carte. Alţii care e posibil să fi contribuit la scrierea cărţii 1 Samuel sunt profeţii/istoricii Natan şi Gad (1 Cronici 29.29).Data la care a fost scrisă: La început, cărţile 1 şi 2 Samuel au fost o singură carte. Cei care au tradus Septuaginta le-au separat şi de atunci am păstrat această separare. Evenimentele din cartea 1 Samuel acoperă o perioadă de timp de aproximativ 100 de ani, şi anume secolul cuprins între anii 1100 î.Cr. şi 1000 î.Cr. Evenimentele din cartea 2 Samuel acoperă alţi 40 de ani. Data scrierii, atunci, ar fi undeva după anul 960 î.Cr.
Scopul pentru care a fost scrisă: 1 Samuel consemnează istoria lui Israel în ţara Canaan la trecerea de la conducerea judecătorilor la a fi o naţiune unificată, sub domnia împăraţilor. Samuel apare ca ultimul judecător şi îi unge pe primii doi împăraţi, Saul şi David.
Versete-cheie: „Samuel n-a văzut cu plăcere faptul că ziceau: «Dă-ne un împărat ca să ne judece.» Şi Samuel s-a rugat Domnului. Domnul i-a zis lui Samuel: «Ascultă glasul poporului în tot ce-ţi va spune; căci nu pe tine te leapădă, ci pe Mine Mă leapădă, ca să nu mai domnesc peste ei.»” (1 Samuel 8.6-7)
„Samuel i-a zis lui Saul: «Ai lucrat ca un nebun şi n-ai păzit porunca pe care ţi-o dăduse Domnul Dumnezeul tău. Domnul ar fi întărit pe vecie domnia ta peste Israel; dar acum, domnia ta nu va dăinui. Domnul Şi-a ales un om după inima Lui şi Domnul l-a rânduit să fie căpetenia poporului Său, pentru că n-ai păzit ce-ţi poruncise Domnul.»” (1 Samuel 13.13-14)
„Samuel a zis: «Îi plac Domnului mai mult arderile-de-tot şi jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decât jertfele, şi păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor. Căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea, şi împotrivirea nu este mai puţin vinovată decât închinarea la idoli şi terafimi. Fiindcă ai lepădat cuvântul Domnului, te leapădă şi El ca împărat.»” (1 Samuel 15.22-23)
Un scurt rezumat: Cartea 1 Samuel poate fi împărţită în mod sistematic în două secţiuni: viaţa lui Samuel (capitolele 1-12) şi viaţa lui Saul (capitolele 13-31).
Cartea începe cu naşterea miraculoasă a lui Samuel ca răspuns la rugăciunea fierbinte a mamei lui. Ca şi copil, Samuel a locuit şi a slujit în Templu. Dumnezeu l-a identificat ca profet (3.19-21) şi prima profeţie a copilului a fost una de judecată a preoţilor corupţi.
Israeliţii merg la război cu duşmanii lor permanenţi, filistenii. Filistenii capturează chivotul legământului şi ajung în posesia lui, dar când Domnul trimite judecata, filistenii înapoiază chivotul. Samuel cheamă Israelul la pocăinţă (7.3-6) şi apoi la victorie împotriva filistenilor.
Poporul lui Israel, vrând să fie ca celelalte naţiuni, doresc un împărat. Lui Samuel nu-i place cererea lor, dar Domnul îi spune că aceştia nu resping conducerea lui Samuel, ci pe a Sa. După ce avertizează poporul de ceea ce ar însemna un împărat, Samuel îl unge pe un beniamit numit Saul, care este încoronat în Miţpa (10.17-25).
Saul se bucură de un succes iniţial, învingându-i pe amoniţi în bătălie (capitolul 11). Dar apoi face o serie de paşi greşiţi: în mod îndrăzneţ aduce o jertfă (capitolul 13), face un jurământ nebunesc în detrimentul fiului său Ionatan (capitolul 14) şi nu ascultă de porunca directă a Domnului (capitolul 15). Ca rezultat al rebeliunii lui Saul, Dumnezeu îl alege pe un altul ca să-i ia locul. Între timp, Dumnezeu Îşi îndepărtează binecuvântarea de la Saul şi un duh rău începe să-l împingă pe Saul înspre nebunie (16.14).
Samuel călătoreşte la Betleem ca să-l ungă pe un tânăr numit David ca viitor împărat (capitolul 16). Mai târziu, David are binecunoscuta confruntare cu Goliat, filisteanul, şi ajunge un erou naţional (capitolul 17). David slujeşte la curtea lui Saul, se căsătoreşte cu fiica lui Saul şi se împrieteneşte cu fiul lui Saul. Saul devine gelos pe succesul şi popularitatea lui David şi încearcă să-l omoare. David fuge, şi aşa începe o perioadă extraordinară de aventură, intrigi şi romantism. Cu ajutor supranatural, David scapă la limită, dar în mod constant, de Saul cel însetat de sânge (capitolele 19-26). Prin toate, David îşi păstrează integritatea şi prietenia cu Ionatan.
Aproape de încheierea cărţii, Samuel murise deja şi Saul este un om pierdut. În ajunul unei bătălii cu filistenii, Saul caută răspunsuri. Devreme ce L-a respins pe Dumnezeu, nu mai primeşte ajutor de Sus şi, în schimb, caută sfat de la un medium. În timpul şedinţei de spiritism, spiritul lui Samuel se ridică din morţi să dea o ultimă profeţie: Saul urma să moară în bătălia din ziua următoare. Profeţia se împlineşte; cei trei fii ai lui Saul, inclusiv Ionatan, cad în bătălie şi Saul se sinucide.
Prefigurări: Rugăciunea Anei din 1 Samuel 2.1-10 face câteva referiri profetice privitoare la Hristos. Ea Îl preamăreşte pe Dumnezeu ca fiind Stânca ei (v. 2) şi ştim din relatările Evangheliei că Isus este Stânca pe care trebuie să ne zidim casa spirituală. Pavel face referire la Isus ca fiind „stânca de cădere” pentru iudei (Romani 9.33). Hristos este numit „stânca duhovnicească” ce le-a asigurat israeliţilor băutură duhovnicească, aşa cum ne asigură şi nouă „apă vie” pentru sufletul nostru (1 Corinteni 10.4, Ioan 4.10). Rugăciunea Anei face referire de asemenea la Domnul, care va judeca marginile pământului (v. 2.10), în timp ce Matei 25.31-32 se referă la Isus ca fiind Fiul omului, care va veni în glorie să judece pe fiecare.
Aplicaţie practică: Istorisirea tragică a lui Saul este un studiu al oportunităţii irosite. Iată un om care a avut totul – onoare, autoritate, bogăţii, înfăţişare bună, şi mai mult. Totuşi, a murit în disperare, înspăimântat de duşmanii săi şi ştiind că şi-a dezamăgit naţiunea, familia şi pe Dumnezeu.
Saul a făcut greşeala să creadă că Îl poate mulţumi pe Dumnezeu prin neascultare. Aşa ca mulţi dintre cei de astăzi, a crezut că un motiv raţional va compensa un comportament necorespunzător. Poate că i s-a urcat puterea la cap şi a început să creadă că se află deasupra legii. Cumva, a ajuns să socotească de mică importanţă poruncile lui Dumnezeu şi să se socotească de mare importanţă pe sine însuşi. Chiar când este confruntat cu faptele sale rele, încearcă să se justifice, şi atunci Dumnezeu îl leapădă (15.16-28).
Problema lui Saul este una cu care ne confruntăm cu toţii – o problemă care ţine de inimă. Ascultarea de voia lui Dumnezeu este necesară pentru succes şi dacă, plini de mândrie, ne răsculăm împotriva Lui, ne asigurăm pieirea.
David, de altă parte, la început nu a părut promiţător. Chiar Samuel a fost tentat să-l treacă cu vederea (16.6-7). Dar Dumnezeu vede inima omului şi a văzut în David un om după inima Sa (13.14). Umilinţa şi integritatea lui David, unite cu râvna lui pentru Domnul şi devotamentul lui în rugăciune sunt un bun exemplu pentru noi toţi.
English
Cartea 1 Samuel
