Cartea Amos
Autorul: Amos 1.1 îl identifică pe autorul cărții ca fiind prorocul Amos.Data la care a fost scrisă: Cartea Amos a fost scrisă probabil între anii 760 și 753 î.Cr.
Scopul pentru care a fost scrisă: Amos era un păstor și culegător de fructe din satul Tecoa din Iudeea atunci când Dumnezeu l-a chemat, cu toate că i-a lipsit educația sau un cadru preoțesc. Misiunea lui Amos îl viza pe vecinul său din nord, Israelul. Mesajele sale privitoare la osânda și robia care erau iminente pentru națiune din cauza păcatelor ei erau în mare parte nepopulare și nebăgate în seamă, pentru că din vremea lui Solomon nu mai fuseseră vremuri atât de bune în Israel. Lucrarea lui Amos are loc în timpul domniei lui Ieroboam al II-lea în Israel și a lui Ozia în Iuda.
Versete-cheie: Amos 2.4: „Așa vorbește Domnul: «Pentru trei nelegiuiri ale lui Iuda, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotărârea, pentru că au nesocotit Legea Domnului și n-au păzit poruncile Lui, ci s-au lăsat duși în rătăcire de idolii cei mincinoși după care au umblat și părinții lor.»”
Amos 3.7: „Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Și descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci.”
Amos 9.14: „Îi voi aduce înapoi pe prinșii de război ai poporului Meu, Israel; ei vor zidi iarăși cetățile pustiite și le vor locui, vor sădi vii și le vor bea vinul, vor face grădini și le vor mânca roadele.”
Un scurt rezumat: Amos poate vedea că, dincolo de prosperitatea și puterea exterioară a lui Israel, în interior, națiunea este coruptă până la măduvă. Păcatele pentru care Amos îl mustră pe popor au un spectru larg: neglijarea Cuvântului lui Dumnezeu, idolatrie, închinare păgână, lăcomie, conducere coruptă și asuprirea celor săraci. Amos începe pronunțând o judecată asupra tuturor națiunilor din jur, apoi asupra propriei sale națiuni, Iuda, și, în cele din urmă, cea mai aspră judecată o primește Israelul. Vedeniile lui de la Dumnezeu revelează același mesaj categoric: judecata este aproape. Cartea se încheie cu promisiunea pe care Dumnezeu i-o face lui Amos că, în viitor, rămășița va fi restaurată.
Prefigurări: Cartea Amos se încheie cu o promisiune glorioasă în viitor. „Îi voi sădi în țara lor și nu vor mai fi smulși din țara pe care le-am dat-o, zice Domnul, Dumnezeul tău!” (9.15) Împlinirea finală a promisiunii pe care i-a făcut-o Dumnezeu lui Avraam (Gen. 12.7, 15.7, 17.8) va fi în timpul domniei de o mie de ani a lui Hristos pe pământ (vezi Ioel 2.26-27). Apocalipsa 20 descrie domnia de o mie de ani a lui Hristos pe pământ, un timp de pace și bucurie sub perfecta guvernare a Însuși Mântuitorului. În acea vreme, Israelul care atunci va crede și creștinii dintre neamuri vor fi uniți în Biserică și vor trăi și vor domni împreună cu Hristos.
Aplicație practică: Uneori credem că suntem un „simplu”! Suntem un simplu agent de vânzări, un simplu fermier sau o simplă soție. Amos ar putea fi considerat un „simplu”. El nu a fost proroc sau preot, nici măcar un fiu de-al vreunuia dintre ei. El era doar un păstor, un mic om de afaceri din Iuda. Cine-l va asculta pe el? Dar, în loc să caute scuze, Amos a ascultat și a devenit vocea puternică a lui Dumnezeu pentru schimbare.
De la un capăt la celălalt al Bibliei, Dumnezeu i-a folosit pe acești „simpli”, cum ar fi păstori, tâmplari, pescari. Orice ai fi în această viață, Dumnezeu te poate folosi. Amos nu a fost un cine știe ce. A fost un „simplu”. Un „simplu” slujitor pentru Dumnezeu. Este bine să fii „simplul” lui Dumnezeu.
English
Cartea Amos
