Cartea Cântarea cântărilor
Autorul: Potrivit versetului 1, Solomon a scris Cântarea cântărilor. Această cântare este una dintre cele 1.005 pe care le-a scris (1 Împărați 4.32). Titlul „Cântarea cântărilor” este un superlativ, însemnând că este cea mai bună dintre ele.Data la care a fost scrisă: Solomon a scris acest cântec cel mai probabil în timpul primilor ani de domnie. Acest lucru ar plasa data compunerii undeva în jurul anului 965 î.Cr.
Scopul pentru care a fost scrisă: Cântarea cântărilor este un poem în versuri scris pentru a lăuda virtuțile dragostei dintre un soț și o soție. Poemul reprezintă în mod clar căsătoria, așa cum a gândit-o Dumnezeu. Un bărbat și o femeie vor trăi împreună în contextul căsătoriei, iubindu-se unul pe celălalt la nivel spiritual, emoțional și fizic.
Această carte combate două extreme: ascetismul (negarea tuturor plăcerilor) și hedonismul (urmărirea doar a plăcerilor). Căsătoria conturată în Cântarea cântărilor este un model de grijă, angajament și desfătare.
Versete-cheie: Cântarea cântărilor 2.7, 3.5, 8.4: „Nu stârniți, nu treziți dragostea până nu vine ea!”
Cântarea cântărilor 5.1: „Mâncați, prieteni, beți și îmbătați-vă de dragoste!”
Cântarea cântărilor 8.6-7: „Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe brațul tău; căci dragostea este tare ca moartea, și gelozia este neînduplecată ca Locuința morților; jarul ei este jar de foc, o flacără a Domnului. Apele cele mari nu pot să stingă dragostea și râurile n-ar putea s-o înece; de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste, tot n-ar avea decât dispreț.”
Un scurt rezumat: Poemul ia forma unui dialog între un soț (regele) și soția sa (Sulamita). Putem împărți cartea în trei secțiuni: curtarea (1.1-3.5), nunta (3.6-5.1) și căsnicia aflată în procesul maturizării (5.2-8.14).
Cântecul începe înainte de căsătorie, o vreme în care viitoarea mireasă tânjește să fie împreună cu logodnicul ei și așteaptă cu nerăbdare dezmierdările lui intime. Totuși, ea sfătuiește ca dragostea să fie lăsată să se dezvolte natural, la timpul ei. Împăratul laudă frumusețea Sulamitei, biruind sentimentele ei de nesiguranță cu privire la propria ei înfățișare. Sulamita visează un vis în care îl pierde pe Solomon și-l caută în toată cetatea. Cu ajutorul gărzilor, îl găsește pe iubitul ei și se agață de el, ducându-l într-un loc sigur. Când se trezește, repetă interdicția de a nu forța dragostea.
În noaptea nunții, soțul laudă din nou frumusețea soției sale și, într-un limbaj extrem de simbolic, soția îl invită pe soț să ia parte la tot ceea ce are ea să ofere. Ei fac dragoste și Dumnezeu binecuvântează unirea lor.
Pe măsură ce căsnicia lor se maturizează, soțul și soția trec printr-un timp dificil, simbolizat într-un alt vis. În cel de-al doilea vis, Sulamita îl respinge pe soțul ei, și el pleacă. Copleșită de remușcări, ea îl caută în toată cetatea; dar, de această dată, în loc să o ajute, gărzile o bat – simbol al conștiinței ei îndurerate. Lucrurile au un final fericit și iubiții se reunesc și se împacă.
La finalul cântecului, atât soțul, cât și soția sunt încrezători și siguri de dragostea lor, cântă despre natura trainică a dragostei adevărate și tânjesc să fie unul în prezența celuilalt.
Prefigurări: Unii comentatori ai Bibliei văd în Cântarea cântărilor o reprezentare simbolică exactă a lui Hristos și a Bisericii Sale. Hristos este văzut în persoana împăratului, în timp ce Biserica este reprezentată de Sulamita. Deși credem că această carte trebuie înțeleasă în mod literar ca o portretizare a căsătoriei, sunt unele elemente care prefigurează Biserica și relația cu Împăratul ei, Domnul Isus. Cântarea cântărilor 2.4 descrie experiența fiecărui credincios care este căutat și cumpărat de Domnul Isus. Suntem într-un loc de o bogăție spirituală extraordinară și suntem acoperiți de dragostea Lui. Versetul 16 din capitolul 2 spune: „Preaiubitul meu este al meu, și eu sunt a lui; el își paște turma între crini.” Aceasta este imaginea nu doar a siguranței pe care o are credinciosul în Hristos (Ioan 10.28-29), ci și a Păstorului celui bun, care Își cunoaște oile – credincioșii – și Își dă viața pentru noi (Ioan 10.11). Datorită Lui, noi nu mai suntem pătați de păcat, „petele” noastre fiind îndepărtate de sângele Său (Cântarea cântărilor 4.7, Efeseni 5.27).
Aplicație practică: Lumea noastră este confuză în privința căsătoriei. Caracterul predominant al divorțului și încercările moderne de a redefini căsătoria sunt în contrast izbitor cu Cântarea cântărilor. Căsătoria, spune poetul biblic, trebuie celebrată, trăită cu bucurie și respectată. Această carte pune la dispoziție câteva indicații pentru întărirea căsătoriei noastre:
1) Acordă-i partenerului tău de căsnicie atenția de care are nevoie. Fă-ți timp să-l cunoști cu adevărat.
2) Încurajarea și lauda, nu critica, sunt un element vital pentru o relație de succes.
3) Bucurați-vă unul de celălalt. Plănuiți câteva ieșiri. Fiți creativi, chiar jucăuși unul cu celălalt. Bucurați-vă de darul dragostei în căsnicie din partea lui Dumnezeu.
4) Fă orice este necesar pentru a-ți reasigura partenerul de devotamentul tău. Reînnoiți-vă jurămintele; în probleme, lucrați împreună și nu considerați divorțul ca fiind o soluție. Dumnezeu intenționează ca voi amândoi să trăiți într-o dragoste sigură, plină de o pace adâncă.
English
Cartea Cântarea cântărilor
