Cartea Estera
Autorul: Cartea Estera nu îşi numeşte în mod specific autorul. Cele mai populare tradiţii indică spre Mardoheu (un personaj principal al cărţii Estera), Ezra şi Neemia (care ar fi fost familiarizaţi cu obiceiurile persane).Data la care a fost scrisă: Cartea Estera a fost scrisă cel mai probabil între anii 460 şi 350 î.Cr.
Scopul pentru care a fost scrisă: Scopul cărţii Estera este să prezinte providenţa lui Dumnezeu, manifestată în special faţă de poporul Său ales, Israel. Cartea Estera consemnează instituirea sărbătorii Purim şi obligaţia de a o sărbători în mod perpetuu. Cartea Estera era citită la sărbătoarea Purim pentru a comemora marea izbăvire a naţiunii evreieşti adusă de către Dumnezeu prin Estera. Evreii de astăzi încă citesc cartea Estera în timpul Purimului.
Versete-cheie: Estera 2.15: „Când i-a venit rândul să se ducă la împărat, Estera, fata lui Abihail, unchiul lui Mardoheu, care o înfiase, n-a cerut decât ce a fost rânduit de Hegai, famenul împăratului şi păzitorul femeilor.”
Estera 4.14: „Căci, dacă vei tăcea acum, ajutorul şi izbăvirea vor veni din altă parte pentru iudei, şi tu şi casa tatălui tău veţi pieri. Şi cine ştie dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăţie?”
Estera 6.13: „Dacă Mardoheu, înaintea căruia ai început să cazi, este din neamul iudeilor, nu vei putea face nimic împotriva lui, ci vei cădea înaintea lui.”
Estera 7.3: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, împărate, şi dacă găseşte cu cale împăratul, dă-mi viaţa: iată cererea mea; şi scapă pe poporul meu: iată dorinţa mea!”
Un scurt rezumat: Cartea Estera poate fi împărţită în trei secţiuni principale. Capitolele 1.1-2.18—Estera o înlocuieşte pe Vasti; 2.19-7.10—Mardoheu îl înfrânge pe Haman; 8.1-10.3—Israel supravieţuieşte încercării lui Haman de a-i distruge. Nobila Estera a riscat propria moarte, când a realizat ce era în joc. De bunăvoie a făcut ceea ce putea fi o manevră mortală şi s-a opus celui de-al doilea aflat la conducerea împărăţiei soţului ei, Haman. S-a dovedit un oponent înţelept şi cel mai merituos, rămânând tot timpul umilă şi plină de respect faţă de poziţia soţului ei rege.
La fel ca istoria lui Iosif din Genesa 41.34-37, ambele istorisiri implică monarhi străini care controlează destinul evreilor. Ambele relatări prezintă eroismul unor indivizi israeliţi care asigură mijlocul pentru salvarea poporului şi a naţiunii lor. Mâna lui Dumnezeu este evidentă în faptul că ceea ce pare a fi o situaţie nefavorabilă este de fapt din plin sub controlul Dumnezeului Atotputernic care, prin natura Lui, are pe inimă binele oamenilor. În centrul acestei povestiri se află separarea continuă dintre evrei şi amaleciţi, care e consemnată că a început în cartea Exodul. Scopul lui Haman este ultima încercare consemnată în perioada vechi-testamentară de eradicare totală a evreilor. În cele din urmă, planurile sale se încheie cu moartea sa şi cu înălţarea vrăjmaşului său, Mardoheu, în poziţia sa, precum şi cu salvarea evreilor.
Ospăţul este o temă majoră a acestei cărţi, fiind consemnate zece banchete şi multe dintre evenimente au fost plănuite, conspirate sau date pe faţă la aceste banchete. Cu toate că Numele lui Dumnezeu nu este menţionat niciodată în această carte, este evident că evreii din Susa I-au căutat intervenţia atunci când au postit şi s-au rugat timp de trei zile (Estera 4.16). În ciuda faptului că Legea care permitea distrugerea lor a fost scrisă potrivit cu legile mezilor şi ale perşilor, făcând-o de neschimbat, s-a netezit calea ca rugăciunile lor să fie ascultate. Estera şi-a riscat viaţa mergând nu o dată, ci de două ori neinvitată la împărat, (Estera 4.1-2, 8.3). Ea nu s-a mulţumit cu nimicirea lui Haman, ci a fost hotărâtă să-şi salveze poporul. Instituirea sărbătorii Purim este scrisă şi păstrată ca toţi să o vadă şi este ţinută şi astăzi. Poporului ales al lui Dumnezeu, fără nicio menţionare directă a Numelui Său, i s-a acordat o suspendare a execuţiei, prin înţelepciunea şi umilinţa Esterei.
Prefigurări: În cartea Estera ni se oferă o privire dincolo de cortină la bătălia continuă a lui Satan împotriva scopurilor lui Dumnezeu, şi mai ales împotriva lui Mesia cel promis. Intrarea lui Hristos în neamul omenesc a fost declarată înainte de existenţa neamului evreiesc. La fel cum Haman a complotat împotriva evreilor pentru a-i distruge, tot astfel Satan s-a postat împotriva lui Hristos şi a poporului lui Dumnezeu. La fel cum Haman este înfrânt pe spânzurătoarea pe care a pregătit-o pentru Mardoheu, tot astfel Hristos a folosit aceeaşi armă pe care duşmanul Său a făurit-o ca să-L distrugă pe El şi pe urmaşii Săi spirituali. Pentru că crucea, prin care Satan a plănuit să-L distrugă pe Mesia, a fost chiar mijlocul prin care Hristos „a şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce. A dezbrăcat domniile şi stăpânirile şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce” (Coloseni 2.14-15). La fel cum Haman a fost spânzurat pe spânzurătoarea pe care a construit-o pentru Mardoheu, tot astfel cel rău a fost zdrobit de crucea pe care a ridicat-o ca să-L distrugă pe Hristos.
Aplicaţie practică: Cartea Estera arată alegerea pe care o facem între a vedea mâna lui Dumnezeu în împrejurările din viaţa noastră şi a vedea lucrurile ca fiind o pură coincidenţă. Dumnezeu este Conducătorul suveran al Universului şi putem fi siguri că planurile Sale nu vor fi schimbate de acţiunile unor simpli oameni răi. Cu toate că Numele Său nu este menţionat în carte, grija Sa providenţială pentru poporul Său, atât ca indivizi, cât şi ca naţiune, este evidentă de la un capăt la altul al cărţii. De exemplu, nu putem să nu vedem felul în care Cel Atotputernic Îşi exercită influenţa asupra insomniei împăratului Artaxerxes, venită la momentul potrivit. Prin exemplul lui Mardoheu şi al Esterei, limbajul tăcut al dragostei pe care Tatăl nostru îl foloseşte pentru a comunica în mod direct cu duhul nostru este arătat în această carte.
Estera s-a dovedit că avea un duh temător de Dumnezeu şi gata să înveţe, care a dat de asemenea dovadă de o tărie însemnată şi de ascultare voită. Umilinţa Esterei a făcut-o în mod remarcabil deosebită de cei din jurul ei, lucru pentru care a ajuns să fie ridicată la rangul de regină. Ea ne arată că, dacă rămânem plini de respect şi smeriţi, chiar şi în împrejurări dificile, dacă nu imposibile din punct de vedere omenesc, acest lucru ne va pune adesea în poziţia de a fi mijlocul prin care să se reverse binecuvântări negrăite atât pentru noi înşine, cât şi pentru alţii. Am face bine să imităm atitudinea ei evlavioasă în toate domeniile vieţii noastre, dar mai ales în vremurile de încercare. În scriere, nu se menţionează niciodată vreo plângere sau vreo atitudine nepotrivită. De multe ori citim că a căpătat „trecere” în faţa celor din jurul ei. O astfel de trecere i-a salvat în cele din urmă poporul. Ni se poate acorda o astfel de trecere pe măsură ce acceptăm chiar persecuţia nedreaptă şi urmăm exemplul Esterei de a păstra o atitudine pozitivă, împreună cu umilinţa şi cu hotărârea de a ne baza pe Dumnezeu. Şi cine ştie dacă nu pentru o vreme ca aceasta ne-a pus Dumnezeu într-un astfel de loc?
English
Cartea Estera
