Evanghelia după Luca
Autorul: Evanghelia după Luca nu își identifică autorul. Din Luca 1.1-4 și Fapte 1.1-3, este clar că același autor a scris atât Luca, cât și Faptele apostolilor, adresându-le pe ambele „preaalesului Teofil”, posibil un demnitar roman. Tradiția încă din primele zile ale Bisericii a fost că Luca, un doctor și un tovarăș apropiat al apostolului Pavel, a scris atât Luca, cât și Faptele apostolilor (Coloseni 4.14, 2 Timotei 4.11). Aceasta l-ar face pe Luca singurul dintre neamuri care a scris niște cărți ale Scripturii.Data la care a fost scrisă: Evanghelia după Luca a fost scrisă probabil între anii 58 și 65 d.Cr.
Scopul pentru care a fost scrisă: La fel ca în cazul celorlalte două evanghelii sinoptice – Matei și Marcu – scopul acestei cărți este să-L prezinte pe Domnul Isus Cristos și tot ceea ce El „a început să-i învețe pe oameni până în ziua în care S-a înălțat la cer” (Fapte 1.1-2). Evanghelia după Luca este unică prin faptul că este o istorie meticuloasă – „o relatare în ordine” (Luca 1.3), în concordanță cu mintea de medic a lui Luca – oferind adesea detalii pe care celelalte evanghelii le omit. Istoria scrisă de Luca despre Marele Medic subliniază lucrarea Sa pentru – și compasiunea pentru – neamuri, samariteni, femei, copii, vameși, păcătoși și alții priviți ca proscriși în Israel.
Versete-cheie: Luca 2.4-7: „Iosif s-a suit și el din Galileea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem – pentru că era din casa și din seminția lui David – să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria. Și a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfășat în scutece și L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.”
Luca 3.16: „Ioan, drept răspuns, le-a zis tuturor: «Cât despre mine, eu vă botez cu apă; dar vine Acela care este mai puternic decât mine și căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălțămintei. El vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc.»”
Luca 4.18-19, 21: „«Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să le vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să-i tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să le propovăduiesc robilor de război slobozirea și orbilor căpătarea vederii; să le dau drumul celor apăsați și să vestesc anul de îndurare al Domnului.» Atunci a început să le spună: «Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură pe care le-ați auzit.»”
Luca 18.31-33: „Isus i-a luat cu Sine pe cei doisprezece și le-a zis: «Iată că ne suim la Ierusalim, și tot ce a fost scris prin proroci despre Fiul omului se va împlini. Căci va fi dat în mâna Neamurilor; Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa; și, după ce-L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.»”
Luca 23.33-34: „Când au ajuns la locul numit «Căpățâna», L-au răstignit acolo, pe El și pe făcătorii de rele: unul la dreapta, și altul la stânga. Isus zicea: «Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!»”
Luca 24.1-3: „În ziua întâi a săptămânii, femeile acestea, și altele împreună cu ele, au venit la mormânt dis-de-dimineață și au adus miresmele pe care le pregătiseră. Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt, au intrat înăuntru, și n-au găsit trupul Domnului Isus.”
Un scurt rezumat: Numită cea mai frumoasă carte scrisă vreodată, cartea Luca începe prin a ne spune despre părinții lui Isus; nașterea verișorului Său, Ioan Botezătorul; călătoria Mariei și a lui Iosif la Betleem, unde Isus Se naște într-o iesle; și genealogia lui Cristos prin Maria. Lucrarea publică a lui Isus dezvăluie mila Sa perfectă și iertarea prin istorisirea fiului risipitor, a bogatului și a lui Lazăr și a bunului samaritean. În timp ce mulți cred în această dragoste fără prejudicii care depășește toate limitele omenești, mulți alții – în special liderii religioși – contestă și se opun afirmațiilor lui Isus. Urmașii lui Cristos sunt încurajați să socotească prețul uceniciei, în timp ce dușmanii Săi caută să-L omoare pe cruce. În cele din urmă Isus este trădat, judecat, condamnat și răstignit. Dar mormântul nu-L poate ține! Învierea Sa asigură continuarea lucrării Sale de a-i căuta și de a-i mântui pe păcătoși.
Legături: Făcând parte dintre neamuri, referințele lui Luca la Vechiul Testament sunt relativ puține în comparație cu Evanghelia după Matei și majoritatea referințelor la Vechiul Testament sunt în cuvintele rostite de Isus, mai degrabă decât în relatarea lui Luca. Isus a folosit Vechiul Testament pentru a Se apăra de atacurile lui Satan, răspunzându-i cu „Este scris” (Luca 4.1-13); ca să Se identifice pe Sine cu Mesia Cel promis (Luca 4.17-21); ca să le reamintească fariseilor de incapacitatea lor de a ține Legea și de nevoia lor de un Mântuitor (Luca 10.25-28, 18.18-27); și pentru a zădărnici cunoașterea lor atunci când încercau să-L prindă în cursă (Luca 20).
Aplicație practică: Luca ne dă un portret minunat al Mântuitorului nostru plin de milă. Isus nu a fost întrerupt de cei săraci și în nevoi; de fapt, ei au fost o țintă principală a lucrării Sale. Israelul din timpul Domnului Isus era o societate foarte conștientă de clasele sociale. Cei slabi și asupriți erau literalmente lipsiți de puterea de a-și îmbunătăți soarta în viață și erau deschiși în mod special pentru mesajul: „Împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat de voi” (Luca 10.9). Acesta este un mesaj pe care trebuie să-l ducem celor din jurul nostru care au nevoie disperată să îl audă. Chiar și în țările comparativ bogate – poate în astfel de cazuri și mai mult – nevoia spirituală este disperată. Creștinii trebuie să urmeze exemplul lui Isus și să ducă vestea bună a mântuirii celor săraci și în nevoi din punct de vedere spiritual. Împărăția lui Dumnezeu este aproape și timpul se scurtează cu fiecare zi care trece.
English
Evanghelia după Luca
