Cartea Genesa
Autorul: Autorul cărţii Genesa nu este identificat. În mod tradiţional, întotdeauna s-a presupus că Moise este autorul. Nu există un motiv decisiv pentru a nega statutul de autor mozaic al cărţii Genesa.Data la care a fost scrisă: Cartea Genesa nu spune când a fost scrisă. Data la care a fost scrisă este undeva între anii 1440 şi 1400 î.Cr., în intervalul de timp dintre scoaterea israeliţilor din Egipt de către Moise şi moartea sa.
Scopul pentru care a fost scrisă: Cartea Genesa a fost numită uneori„pepiniera” întregii Biblii. Majoritatea învăţăturilor de bază ale Bibliei sunt prezentate în formă de „sămânţă” în cartea Genesa. Alături de căderea omului, este consemnată promisiunea lui Dumnezeu a mântuirii sau a răscumpărării (Genesa 3.15). Învăţăturile cu privire la creaţie, pedepsirea păcatului, îndreptăţire, ispăşire, depravare, mânie, har, suveranitate, responsabilitate şi multe altele sunt toate abordate în această carte a începuturilor, numită Genesa.
Multora dintre marile întrebări ale vieţii li se dă răspuns în Genesa. (1) De unde vin? (Dumnezeu ne-a creat—Genesa 1) (2) De ce sunt aici? (suntem aici pentru a avea o relaţie cu Dumnezeu—Genesa 15.6) (3) Încotro mă îndrept? (avem o destinaţie după moarte—Genesa 25.8). Cartea Genesa se adresează omului de ştiinţă, istoricului, teologului, soţiei, ţăranului, călătorului, bărbatului sau femeii lui Dumnezeu. Este un început potrivit pentru istorisirea lui Dumnezeu a planului Său pentru omenire, Biblia.
Versete-cheie: Genesa 1.1 „La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.”
Genesa 3.15 „Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”
Genesa 12.2-3 „Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.”
Genesa 50.20 „Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău: dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, şi anume, să scape viaţa unui popor în mare număr.”
Un scurt rezumat: Cartea Genesa poate fi împărţită în două secţiuni: Istoria străveche şi istoria patriarhală. Istoria străveche consemnează (1) Creaţia (Genesa capitolele 1-2), (2) căderea omului (Genesa capitolele 3-5), (3) potopul (Genesa capitolele 6-9) şi (4) răspândirea (Genesa capitolele 10-11). Istoria patriarhală consemnează viaţa a patru mari oameni: (1) Avraam (Genesa 12-25.8), (2) Isaac (Genesa 21.1-35-29), (3) Iacov (Genesa 25.21-50.14) şi (4) Iosif (Genesa 30.22-50.26).
Dumnezeu a creat un Univers care era bun şi fără păcat. Dumnezeu a creat omenirea să aibă o relaţie personală cu El. Adam şi Eva au păcătuit şi, prin urmare, au adus răul şi moartea în lume. Răul a crescut în lume în mod constant, până când nu a mai rămas decât o familie în care Dumnezeu a găsit ceva bun. Dumnezeu a trimis potopul să şteargă răul, dar l-a scăpat pe Noe şi pe familia lui împreună cu animalele din corabie. După potop, omenirea a început să se înmulţească din nou şi să se răspândească în toată lumea.
Dumnezeu l-a ales pe Avraam, prin care va ridica un popor ales şi, în cele din urmă, pe Mesia cel promis. Linia aleasă a fost trecută mai departe fiului lui Avraam, Isaac, şi apoi fiului lui Isaac, Iacov. Dumnezeu a schimbat numele lui Iacov în Israel şi cei doisprezece fii ai lui au ajuns strămoşii celor douăsprezece seminţii ale lui Israel. În suveranitatea Sa, Dumnezeu l-a trimis pe fiul lui Iacov, pe Iosif, în Egipt, prin acţiunile josnice ale fraţilor săi. Această acţiune, pe care fraţii săi o doreau să fie înspre rău, a fost transformată înspre bine de Dumnezeu şi, în cele din urmă, a avut ca rezultat faptul că Iacov şi familia sa au fost salvaţi de la o foamete devastatoare de către Iosif, care a fost ridicat la mare putere în Egipt.
Prefigurări: Multe subiecte ale Noului Testament îşi au rădăcinile în cartea Genesa. Isus Hristos este Sămânţa femeii, care va distruge puterea lui Satan (Gen. 3.15). În ceea ce-l priveşte pe Iosif, planul lui Dumnezeu pentru binele omenirii prin sacrificarea Fiului Său a fost înspre bine, chiar dacă cei care L-au răstignit pe Isus au intenţionat ca acest lucru să fie înspre rău. Noe şi familia lui sunt primii dintre multele rămăşiţe prezentate în Biblie. În ciuda procentelor copleşitoare şi a circumstanţelor dificile, Dumnezeu Îşi păstrează întotdeauna o rămăşiţă de credincioşi pentru El. Rămăşiţa israeliţilor întorşi la Ierusalim după captivitatea babiloniană; Dumnezeu a păstrat o rămăşiţă în timpul tuturor persecuţiilor descrise în Isaia şi Ieremia; o rămăşiţă de 7.000 de preoţi care au fost ascunşi de mânia Izabelei; Dumnezeu promite că într-o zi, o rămăşiţă de evrei Îl vor îmbrăţişa pe adevăratul lor Mesia (Romani 11). Credinţa arătată de Avraam va fi darul lui Dumnezeu şi temelia mântuirii atât pentru evrei, cât şi pentru neamuri (Efeseni 2.8-9, Evrei 11).
Aplicaţie practică: Tema centrală a cărţii Genesa este existenţa din veşnicie a lui Dumnezeu şi faptul că El a creat lumea. Autorul nu depune niciun efort ca să apere existenţa lui Dumnezeu; el pur şi simplu afirmă că Dumnezeu este, întotdeauna a fost şi întotdeauna va fi, atotputernic peste toate. În acelaşi fel, avem încredere în adevărurile din cartea Genesa, în ciuda pretenţiilor acelora care le neagă. Toţi oamenii, indiferent de cultură, naţionalitate sau limbă, sunt responsabili înaintea Creatorului. Dar datorită păcatului, introdus în lume la Cădere, suntem separaţi de El. Dar printr-o naţiune mică, Israel, planul de răscumpărare al lui Dumnezeu pentru omenire a fost descoperit şi pus la dispoziţia tuturor. Ne bucurăm de acest plan.
Dumnezeu a creat Universul, pământul şi fiecare ființă vie. Ne putem încrede în El că Se va ocupa de îngrijorările din viaţa noastră. Dumnezeu poate lua o situaţie fără speranţă, de exemplu faptul că Avraam şi Sara nu puteau avea copii, şi să facă lucruri măreţe, dacă pur şi simplu ne vom încrede şi vom asculta. Se pot întâmpla în viaţa noastră lucruri teribile, cum a fost şi în cazul lui Iosif, dar Dumnezeu întotdeauna va face să rezulte un şi mai mare bine, dacă vom avea credinţă în El şi în planul Său suveran. „De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor care-L iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor care sunt chemaţi după planul Său.” (Romani 8.28)
English
Cartea Genesa
