Cartea Iov
Autorul: Cartea Iov nu îşi numeşte în mod specific autorul. Cei mai probabili candidaţi sunt Iov, Elihu, Moise şi Solomon.Data la care a fost scrisă: Data scrierii cărţii Iov ar putea fi determinată în funcţie de autorul ei. Dacă Moise a fost autorul, data ar fi undeva în jurul anului 1440 î.Cr. Dacă Solomon a fost autorul, data ar fi în jurul anului 950 î.Cr. Pentru că nu cunoaştem autorul, nu putem şti nici data la care a fost scrisă.
Scopul pentru care a fost scrisă: Cartea Iov ne ajută să înţelegem următoarele lucruri: Satan nu poate aduce distrugere fizică şi financiară asupra noastră decât dacă îi este permis de Dumnezeu. Dumnezeu are putere peste ceea ce Satan poate şi nu poate face. Este dincolo de capacităţile omeneşti să înţelegem „de ce”-urile din spatele tuturor suferinţelor din lume. Cei răi vor primi ceea ce li se cuvine. Nu putem da întotdeauna vina pe felul de viaţă şi pe păcat pentru suferinţa noastră. Suferinţa poate fi îngăduită uneori în viaţa noastră pentru a ne curăţa, testa, învăţa sau întări sufletul. Dumnezeu rămâne suficient, merită şi ne cere dragostea şi închinarea noastră în toate împrejurările vieţii.
Versete-cheie: Iov 1.1: „Era în ţara Uţ un om care se numea Iov. Şi omul acesta era fără prihană şi curat la suflet. El se temea de Dumnezeu şi se abătea de la rău.”
Iov 1.21: „Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat şi Domnul a luat—binecuvântat fie Numele Domnului!”
Iov 38.1-2: „Domnul i-a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii şi a zis: «Cine este cel care Îmi întunecă planurile prin cuvântări fără pricepere?»”
Iov 42.5-6: „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut. De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă.”
Un scurt rezumat: Cartea se deschide cu o scenă din cer în care Satan vine să îl acuze pe Iov înaintea lui Dumnezeu. El insistă că Iov Îl slujeşte pe Dumnezeu numai pentru că îl protejează şi Îi cere lui Dumnezeu permisiunea să pună la încercare credinţa şi loialitatea lui Iov. Dumnezeu îi acordă permisiunea, dar îi pune anumite limite. De ce suferă cei drepţi? Aceasta este întrebarea ridicată după ce Iov îşi pierde familia, averea şi sănătatea. Cei trei prieteni ai lui Iov, Elifaz, Bildad şi Ţofar, vin să-l „mângâie” şi să discute seria zdrobitoare de tragedii care s-a abătut asupra sa. Ei insistă că suferinţa lui este pedeapsă pentru păcatul din viaţa lui. Totuşi, prin toate acestea, Iov Îi rămâne devotat lui Dumnezeu şi susţine că viaţa lui nu a fost una de păcat. Un al patrulea om, Elihu, îi spune lui Iov că trebuie să se smerească şi să se supună faptului că Dumnezeu foloseşte încercările pentru a-i purifica viaţa. În cele din urmă, Iov Îl pune la îndoială chiar pe Dumnezeu şi învaţă lecţii valoroase despre suveranitatea lui Dumnezeu şi nevoia Lui de a se încrede în mod total în Dumnezeu. Atunci lui Iov i se redă sănătate, fericire şi prosperitate mai mult decât în condiţia sa de mai înainte.
Prefigurări: În timp ce Iov se gândea la cauza nenorocirii în care se afla, i-au venit în minte trei întrebări, al căror răspuns se găseşte numai în Domnul nostru Isus Hristos. Aceste întrebări se găsesc în capitolul 14. Mai întâi, în versetul 4, Iov întreabă „Cum ar putea să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul.” Întrebarea lui Iov vine dintr-o inimă care recunoaşte că nu poate în vreun fel să-L mulţumească pe Dumnezeu sau să ajungă îndreptăţit în faţa Lui. Dumnezeu este Sfânt; noi nu suntem. De aceea, există o prăpastie mare între om şi Dumnezeu, cauzată de păcat. Dar răspunsul la întrebarea plină de durere a lui Iov se găseşte în Isus Hristos. El a plătit pedeapsa pentru păcatul nostru şi ne-a dat în schimb neprihănirea Lui, prin aceasta făcându-ne să putem fi acceptaţi în ochii lui Dumnezeu (Evrei 10.14, Coloseni 1.21-23, 2 Corinteni 5.17).
Întrebarea lui Iov: „Dar omul când moare, rămâne întins; omul, când îşi dă sufletul, unde mai este?” (v. 10) este o altă întrebare privitoare la veşnicie, la viaţă şi la moarte care îşi primeşte răspunsul numai în Hristos. Datorită lui Hristos, răspunsul la „unde mai este?” e viaţa veşnică în cer. Fără Hristos, răspunsul este o veşnicie în „întunericul de afară”, unde este „plânsul şi scrâşnirea dinţilor” (Matei 25.30).
Cea de-a treia întrebare a lui Iov , care se află în versetul 14, este „Dar omul, odată mort, ar putea să mai învie?” Încă o dată, răspunsul se găseşte în Hristos. Dacă suntem în El, cu adevărat vom trăi din nou. „Când trupul acesta, supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: «Moartea a fost înghiţită de biruinţă. Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?»” (1 Corinteni 15.54-55)
Aplicaţie practică: Cartea Iov ne reaminteşte că există un „conflict cosmic” în desfăşurare în spatele cortinei despre care, de obicei, nu ştim nimic. Adesea ne întrebăm de ce Dumnezeu îngăduie ceva şi punem la îndoială bunătatea Lui, fără să vedem imaginea în ansamblu. Cartea Iov ne învaţă să ne încredem în Dumnezeu în toate împrejurările. Trebuie să ne încredem în Dumnezeu nu numai atunci CÂND nu înţelegem, ci PENTRU CĂ nu înţelegem. Psalmistul ne spune: „Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite” (Psalmul 18.30). În cazul în care căile lui Dumnezeu sunt „desăvârşite”, atunci ne putem încrede că orice face—şi orice permite—este de asemenea desăvârşit. Acest lucru ne poate părea imposibil, dar gândul nostru nu este gândul lui Dumnezeu. Este adevărat că nu ne putem aştepta să înţelegem gândul Lui în mod perfect, devreme ce ne reaminteşte: „Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre” (Isaia 55.8-9). Cu toate acestea, responsabilitatea noastră în faţa lui Dumnezeu este să-L ascultăm, să ne încredem în El şi să ne supunem voii Lui, fie că o înţelegem, fie că nu.
English
Cartea Iov
