Cartea Judecătorii
Autorul: Cartea Judecătorii nu numeşte în mod specific care este autorul ei. Potrivit tradiţiei, autorul cărţii Judecătorii este profetul Samuel. Dovezile implicite indică faptul că autorul cărţii Judecătorii a trăit la scurt timp după perioada judecătorilor. Samuel se potriveşte pentru această calificare.Data la care a fost scrisă: Cartea Judecătorii a fost scrisă probabil între anii 1045 şi 1000 î.Cr.
Scopul pentru care a fost scrisă: Cartea Judecătorii poate fi împărţită în două secţiuni: 1) Capitolele 1-16, care oferă o relatare a războaielor de eliberare începând cu înfrângerea canaaniţilor de către israeliţi şi încheind cu înfrângerea filistenilor şi moartea lui Samson; 2) Capitolele 17-21, care este menţionat ca un apendice şi nu are legătură cu capitolele anterioare. Aceste capitole sunt consemnate ca o vreme în care „nu era împărat în Israel” (Judecătorii 17.6, 18.1, 19.1, 21.25). Cartea Rut a fost la început parte din cartea Judecătorii, dar în anul 450 d.Cr. a fost separată ca o carte aparte.
Versete-cheie: Judecătorii 2.16-19: „Domnul a ridicat judecători, ca să-i izbăvească din mâna celor care-i prădau. Dar ei n-au ascultat nici de judecătorii lor, căci au curvit cu alţi dumnezei şi s-au închinat înaintea lor. În curând s-au abătut de la calea pe care o urmaseră părinţii lor şi n-au ascultat de poruncile Domnului, ca şi ei. Când le ridica Domnul judecători, Domnul era cu judecătorul şi-i izbăvea din mâna vrăjmaşilor lor în tot timpul vieţii judecătorului, căci Domnului I se făcea milă de suspinele scoase de ei împotriva celor care-i apăsau şi-i chinuiau. Dar, după moartea judecătorului, se stricau din nou, mai mult decât părinţii lor, ducându-se după alţi dumnezei, ca să le slujească şi să se închine înaintea lor, şi stăruiau în această purtare şi împietrire.”
Judecătorii 10.15: „Copiii lui Israel I-au zis Domnului: «Am păcătuit, fă-ne ce-Ţi va plăcea. Numai izbăveşte-ne astăzi!»”
Judecătorii 21.25: „Pe vremea aceea, nu era împărat în Israel, fiecare făcea ce-i plăcea.”
Un scurt rezumat: Cartea Judecătorii este o relatare tragică a felului în care Iehova [Dumnezeu] a fost nesocotit de către copiii Săi an după an, secol după secol. Cartea Judecătorii este un contrast trist faţă de cartea Iosua, care relatează în detaliu binecuvântările pe care le acordă Dumnezeu israeliţilor pentru ascultarea lor în cucerirea ţării. În cartea Judecătorii, ei sunt neascultători şi idolatri, lucru care a dus la numeroase înfrângeri. Totuşi, Dumnezeu nu a încetat niciodată să-Şi deschidă braţele cu dragoste faţă de poporul Lui ori de câte ori acesta se pocăia de păcate şi chema Numele Lui. (Judecătorii 2.18) Prin cei 15 judecători ai lui Israel, Dumnezeu Şi-a împlinit promisiunea făcută lui Avraam că-i va ocroti şi binecuvânta sămânţa (Genesa 12.2-3).
După moartea lui Iosua şi a contemporanilor săi, israeliţii s-au întors să le slujească lui Baal şi Astarteii. Dumnezeu le-a îngăduit israeliţilor să sufere consecinţele închinării la dumnezei falşi. Şi atunci poporul lui Dumnezeu striga la Iehova după ajutor. Dumnezeu le-a trimis copiilor Săi judecători care să-i conducă într-o trăire dreaptă. Dar de fiecare dată Îi întorceau din nou spatele lui Dumnezeu şi se întorceau la viaţa lor plină de ticăloşie. Totuşi, împlinindu-Şi partea din legământul făcut cu Avraam, Dumnezeu Îşi va scăpa poporul de asupritorii lor în toţi cei 480 de ani cât se întinde cartea Judecătorii.
Probabil că cel mai remarcabil judecător a fost cel de-al 12-lea judecător, Samson, care a ajuns să-i conducă pe israeliţi după 40 de ani de captivitate sub domnia nemiloasă a filistenilor. Samson a condus poporul lui Dumnezeu la biruinţă împotriva filistenilor, unde şi-a pierdut viaţa, după 20 de ani în care fusese judecător al lui Israel.
Prefigurări: Anunţul făcut mamei lui Samson că va naşte un fiu care-l va conduce pe Israel este o prefigurare a vestirii făcute Mariei cu privire la naşterea lui Mesia. Dumnezeu Şi-a trimis îngerul la ambele femei şi le-a spus că „vor rămâne însărcinate şi vor naşte un fiu” (Judecătorii 13.7, Luca 1.31) care-l va conduce pe poporul lui Dumnezeu.
Eliberarea plină de milă a poporului lui Dumnezeu de către El, în ciuda păcatului lor şi a faptului că L-au respins, reprezintă o imagine a lui Hristos pe cruce. Isus a murit ca să-Şi elibereze poporul—toţi cei care vor crede în El—din păcatul lor. Cu toate că majoritatea celor care L-au urmat în timpul lucrării Sale în cele din urmă Îl vor părăsi şi-L vor respinge, totuşi, El a rămas credincios promisiunii Sale şi S-a dus la cruce să moară pentru noi.
Aplicaţie practică: Neascultarea întotdeauna aduce judecata. Israeliţii ne oferă un exemplu perfect a ceea ce nu trebuie să facem. În loc să înveţe din experienţă că Dumnezeu va pedepsi întotdeauna răzvrătirea împotriva Lui, ei au continuat să nu asculte şi să sufere dezaprobarea lui Dumnezeu şi disciplina. Dacă continuăm să nu ascultăm, chemăm asupra noastră disciplinarea lui Dumnezeu, nu pentru că El Se bucură de suferinţa noastră, ci „pentru că Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte şi-l bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte” (Evrei 12.6).
Cartea Judecătorii este un testament al credincioşiei lui Dumnezeu. Chiar „dacă suntem necredincioşi, totuşi El rămâne credincios” (2 Timotei 2.13). Chiar dacă s-ar putea să-I fim necredincioşi, aşa cum au fost israeliţii, totuşi El este credincios să ne mântuiască şi să ne păstreze (1 Tesaloniceni 5.24) şi să ne ierte, atunci când căutăm iertarea (1 Ioan 1.9). „El vă va întări până la sfârşit, în aşa fel încât să fiţi fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos. Credincios este Dumnezeu, care v-a chemat la părtăşia cu Fiul Său, Isus Hristos, Domnul nostru.” (1 Corinteni 1.8-9).
English
Cartea Judecătorii
