Cartea Plângerile lui Ieremia
Autorul: Cartea Plângerile lui Ieremia nu își numește în mod specific autorul. Tradiția spune că prorocul Ieremia a scris Plângerile. Acest punct de vedere este foarte probabil, având în vedere faptul că autorul a fost un martor al distrugerii Ierusalimului de către babilonieni. Ieremia se potrivește cu această calificare (2 Cronici 35.25, 36.21-22).Data la care a fost scrisă: Cartea Plângeri a fost scrisă probabil între anii 586 și 575 î.Cr., în timpul sau imediat după căderea Ierusalimului.
Scopul pentru care a fost scrisă: Ca urmare a faptului că Iuda a continuat să trăiască în idolatrie, fără să se pocăiască, Dumnezeu a permis ca babilonienii să împresoare, să prade, să ardă și să distrugă Ierusalimul. Templul lui Solomon, care existase timp de 400 de ani, a fost ars până la temelii. Prorocul Ieremia, un martor ocular al acestor evenimente, a scris cartea Plângeri ca o jelire pentru ceea ce s-a întâmplat cu Iuda și Ierusalimul.
Versete-cheie: Plângeri 2.17: „Domnul a înfăptuit ce hotărâse, a împlinit cuvântul pe care-l sorocise de multă vreme, a nimicit fără milă; a făcut din tine bucuria vrăjmașului, a înălțat tăria asupritorilor tăi!”
Plângeri 3.22-23: „Bunătățile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineață. Și credincioșia Ta este atât de mare!”
Plângeri 5.19-22: „Dar Tu, Doamne, împărățești pe vecie; scaunul Tău de domnie dăinuie din neam în neam! Pentru ce să ne uiți pe vecie și să ne părăsești pentru multă vreme? Întoarce-ne la Tine, Doamne, și ne vom întoarce! Dă-ne iarăși zile ca cele de odinioară! Să ne fi lepădat Tu de tot oare și să Te fi mâniat Tu pe noi peste măsură de mult?”
Un scurt rezumat: Cartea Plângerile lui Ieremia este împărțită în cinci capitole. Fiecare capitol reprezintă un poem distinct. În ebraica originală, versetele compun un acrostih, fiecare verset începând cu o literă succesivă a alfabetului ebraic. În cartea Plângeri, prorocul Ieremia înțelege faptul că babilonienii au fost unealta lui Dumnezeu prin care a adus judecata asupra Ierusalimului (Plângeri 1.12-15, 2.1-8, 4.11). Plângerile lui Ieremia fac clar faptul că păcatul și rebeliunea au fost cauza pentru care mânia lui Dumnezeu s-a revărsat (1.8-9, 4.13, 5.16). Jelirea este potrivită în vremurile de nenorocire, dar ea trebuie să facă loc imediat părerii de rău și pocăinței (Plângeri 3.40-42, 5.21-22).
Prefigurări: Ieremia a fost cunoscut ca „prorocul care plânge” pentru adânca și permanenta pasiune pentru poporul lui și pentru cetatea lor (Plângeri 3.48-49). Aceeași durere pentru păcatele poporului și pentru faptul că-L respingeau pe Dumnezeu a fost exprimată de Isus, atunci când Se apropia de Ierusalim și privea în viitor la distrugerea lui de către romani (Luca 19.41-44). Pentru că evreii L-au respins pe Mesia, Dumnezeu a folosit asediul roman ca să-Și pedepsească poporul. Dar Dumnezeu nu Se bucură că trebuie să-Și pedepsească copiii, și faptul că L-a dat pe Isus Hristos ca soluție pentru păcat ne arată mila Lui cea mare față de poporul Său. Într-o zi, datorită lui Hristos, Dumnezeu va șterge toate lacrimile (Apocalipsa 7.17).
Aplicație practică: Chiar în timpul cumplitei judecăți, Dumnezeu este un Dumnezeu al nădejdii (Plângeri 3.24-25). Indiferent de cât de mult ne-am îndepărtat de El, avem speranța că ne putem întoarce la El și să-L găsim plin de milă și iertare (1 Ioan 1.9). Dumnezeu nostru este un Dumnezeu plin de dragoste (Plângeri 3.22) și, datorită dragostei Lui fără margini și a milei Lui, Și-a trimis Fiul, ca să nu pierim în păcatele noastre, ci să putem trăi veșnic împreună cu El (Ioan 3.16). Credincioșia lui Dumnezeu (Plângeri 3.23) și izbăvirea (Plângeri 3.26) sunt atribute care ne dau o mare speranță și mângâiere. El nu este un Dumnezeu dezinteresat și capricios, ci un Dumnezeu care-i va scăpa pe toți aceia care se întorc la El, recunosc că nu pot face nimic ca să obțină favoarea Lui și strigă după mila lui Dumnezeu, ca să nu fie nimiciți (Plângeri 3.22).
English
Cartea Plângerile lui Ieremia
