Cartea Zaharia
Autorul: Zaharia 1.1 îl identifică pe profetul Zaharia ca fiind autorul cărții Zaharia.Data la care a fost scrisă: Cartea Zaharia a fost scrisă probabil în două segmente de bază între anii 520 și 470 î.Cr.
Scopul pentru care a fost scrisă: Zaharia a subliniat faptul că Dumnezeu i-a folosit pe profeții Lui ca să-l învețe, să-l avertizeze și să-l corecteze pe poporul Său. Din nefericire, ei au refuzat să asculte. Păcatul lor a adus judecata lui Dumnezeu. Cartea de asemenea depune mărturie că până și prorocia poate fi coruptă. Istoria arată că, în această perioadă, profeția a căzut în dizgrație printre evrei, conducând la perioada dintre testamente, când nicio voce profetică de durată nu i-a mai vorbit poporului lui Dumnezeu.
Versete-cheie: Zaharia 1.3: „Spune-le, dar: «Așa vorbește Domnul oștirilor: 'Întoarceți-vă la Mine, zice Domnul oștirilor, și Mă voi întoarce și Eu la voi', zice Domnul oștirilor.»”
Zaharia 7.13: „Când chema El, ei n-au vrut s-asculte: «De aceea nici Eu n-am vrut s-ascult, când au chemat ei, zice Domnul oștirilor.»”
Zaharia 9.9: „Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit și biruitor, smerit și călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgărițe.”
Zaharia 13.9: „Dar treimea aceasta din urmă o voi pune în foc și o voi curăța cum se curăță argintul, o voi lămuri cum se lămurește aurul. Ei vor chema Numele Meu, și îi voi asculta; Eu voi zice: «Acesta este poporul Meu!» Şi ei vor zice: «Domnul este Dumnezeul meu!»”
Un scurt rezumat: Cartea Zaharia ne învață faptul că mântuirea poate fi obținută de fiecare. Ultimul capitol înfățișează oameni din toată lumea care vin să se închine lui Dumnezeu, care dorește ca toți oamenii să-L urmeze. Aceasta nu este doctrina universalismului, adică faptul că toți oamenii vor fi mântuiți pentru că este în natura lui Dumnezeu să mântuiască. Mai degrabă, cartea ne învață că Dumnezeu dorește ca toți oamenii să I se închine și îi acceptă pe cei care fac acest lucru, indiferent de exprimările lor naționale sau politice, așa cum e în cazul eliberării lui Iuda și a Ierusalimului de dușmanii lor politici. În cele din urmă, Zaharia a propovăduit că Dumnezeu este Suveran peste această lume, în ciuda oricărei aparențe contrare. Vedeniile lui cu privire la viitor indică faptul că Dumnezeu vede tot ceea ce se va întâmpla. Descrierile intervențiilor lui Dumnezeu în lume ne învață faptul că, în cele din urmă, el va aduce evenimentele omenirii la finalul pe care El l-a ales. El nu elimină libertatea individului de a-L urma pe Dumnezeu sau de a se răzvrăti, dar îi trage pe oameni la răspundere pentru alegerile pe care le fac. În ultimul capitol, chiar și forțele naturii răspund la controlul lui Dumnezeu.
Prefigurări: Profețiile despre Isus Cristos și despre era mesianică abundă în cartea Zaharia. De la promisiunea că Mesia urma să vină și să locuiască printre noi (Zaharia 2.10-12, Matei 1.23) la simbolismul Vlăstarului și a Pietrei (Zaharia 3.8-9, 6.12-13, Isaia 11.1, Luca 20.17-18) și la promisiunea celei de-a doua veniri a Sale, când cei care L-au străpuns Îl vor privi și vor boci (Zaharia 12.10, Ioan 19.33-37), Cristos este subiectul cărții Zaharia. Isus este Mântuitorul lui Israel, un izvor al cărui sânge acoperă păcatele tuturor celor care vin la El ca să capete mântuire (Zaharia 13.1, 1 Ioan 1.7).
Aplicație practică: Dumnezeu așteaptă de la noi astăzi închinare sinceră și o trăire morală. Exemplul lui Zaharia de a învinge prejudecățile naționale ne reamintește să ne îndreptăm către toate domeniile societății noastre. Trebuie să întindem invitația lui Dumnezeu pentru mântuire către oameni din toate naționalitățile, limbile, rasele și culturile, și anume faptul că mântuirea este disponibilă numai prin sângele vărsat al lui Isus Cristos pe cruce, care a murit în locul nostru, ca să facă ispășirea pentru păcat. Dar dacă respingem acea jertfă, nu mai este nicio altă jertfă prin care să putem fi împăcați cu Dumnezeu. Nu este niciun alt nume sub cer prin care oamenii să fie mântuiți (Fapte 4.12). Nu este timp de pierdut; astăzi este ziua mântuirii (2 Corinteni 6.2).
English
Cartea Zaharia
