Întrebare
Care-i rostul vieții?
Răspuns
Care-i rostul vieții? Cum ajung la împlinire și satisfacție în viață? Cum fac ceva cu semnificație durabilă? Mulți oameni nu se pun niciodată întrebarea asta importantă. După mulți ani, se uită înapoi și se întreabă de și relațiile lor au eșuat și de și se simt atât de goi, chiar dacă au reușit să obțină ceea și și-au dorit. Cartea Eclesiastul arată că multe obiective dezvăluie goliciunea lor doar după și au fost realizate și au trecut mulți ani (Eclesiastul 1-2).
În cultura noastră, oamenii uita ușor sensul vieții. Se focusează pe multe lucruri, gândindu-se că acolo vor găsi un scop și o direcție. Unii caută succesul în afaceri, bani, relații bune, sex, distracții și fapte bune față de ceilalți. În ciuda realizărilor lor, mulți se simt goi și nesatisfăcuți în interiorul lor.
Autorul Eclesiastul o căutat sensul vieții în multe lucruri zadarnice. El o descris senzația de goliciune pe care o simțit-o: "Fără sens! Fără sens!...Totul îi fără sens" (Eclesiastul 1:2). Regele Solomon, autorul Eclesiastului, o avut o avere mare, o înțelepciune fără egal în vremea lui, sute de femei, palate și grădini, cele mai bune alimente și vinuri și orice formă de distracție disponibilă. El o spus că orice și-a dorit, și-a îndeplinit (Eclesiastul 2:10). Dar o descris viața "sub soare" - viața trăită ca și cum totul îi doar ceea și vedem și experimentăm - ca fiind lipsită de sens. De și apare această golășiune? Dumnezău ne-a creat pentru ceva dincolo de ceea și putem experimenta în prezent. Solomon o spus despre Dumnezău: "El o pus veșnicia în inimile oamenilor" (Eclesiastul 3:11). În inimile noastre, suntem conștienți că "prezentul" nu reprezintă totul.
În cartea Genezei găsim o cheie pentru sensul vieții în faptul că Dumnezău ne-a creat după chipul Său (Geneza 1:26). Suntem creați special de Dumnezău, iar acest lucru ne conferă o valoare intrinsecă; nimic nu ne poate da o valoare mai mare. Fiind creați ca să arătăm imaginea Lui, avem un scop: să-L slăvim pe Dumnezău; nimic nu ne poate da mai multă satisfacție.
Înainte ca omul să cadă și blestemul păcatului să vină peste pământ, următoarele lucruri erau adevărate:
1. Dumnezău o făcut omul o ființă socială (Geneza 2:18-25)
2. Dumnezău i-a dat omului lucrul (Geneza 2:15)
3. Dumnezău o avut comuniune cu omul (Geneza 3:8)
4. Dumnezău i-a dat omului stăpânire peste pământ (Geneza 1:26).
Aceste fapte au semnificație în legătură cu sensul vieții. Dumnezău o avut în vedere ca omenirea să aibă împlinire în viață, dar condiția noastră (mai ales în ceea și privește comuniunea noastră cu Dumnezău) o fost afectată negativ de căderea în păcat și de blestemul rezultat asupra pământului (Facerea 3).
Cartea Apocalipsa arată că Dumnezău este preocupat de restabilirea sensului vieții pentru noi. Dumnezău va distruge această creație prezenta și va crea un nou cer și o nouă pământ. În acel moment, El va restabili comuniunea deplină cu omenirea răscumpărată, în timp și cei ne-răscumpărați vor fi judecați și aruncați în lacul de foc (Apocalipsa 20:11-15). Blestemul păcatului va fi îndepărtat; nu va mai fi păcat, durere, boală sau suferință (Apocalipsa 21:4). Dumnezău va locui cu omenirea, iar ei vor fi copiii Săi (Apocalipsa 21:7). Astfel, ne întoarcem la punctul de plecare: Dumnezău ne-a creat ca să avem comuniune cu El; omul o păcătuit, rupând acea comuniune; Dumnezău restabilește acea comuniune în starea eternă. Să trecem prin viață și să realizăm tot și ne-am propus doar pentru o muri separați de Dumnezău pentru eternitate ar fi o tragedie de neimaginat! Dar Dumnezău o făcut o cale pentru ca fericirea eternă să fie posibilă (Luca 23:43) și viața pe pământ să fie satisfăcătoare și plină de sens. Cum se poate obține această fericire eternă și "raiul pe pământ"?
Înțelesul vieții este restabilit prin Isus Hristos
Sensul adevărat al vieții, atât în prezent, cât și în veșnicie, se găsește în restabilirea relației noastre cu Dumnezău. Restabilirea acestei relații este posibilă numai prin Fiul lui Dumnezău, Iisus Hristos, care ne împacă cu Dumnezău (Romani 5:10; Faptele Apostolilor 4:12; Ioan 1:12; 14:6). Mântuirea și viața veșnică sînt darul lui Dumnezău atunci când ne încredem în Iisus Hristos ca Mântuitor. Odată și primim mântuirea prin har, prin credință, Hristos ne face noi creații și începem călătoria de o ne apropia de El și de o învăța să ne bazăm pe El.
Dumnezău vrea să știm sensul vieții. Iisus o zis: "Am venit ca să aibă viață și să aibă în belșug" (Ioan 10:10). O viață "în belșug" este una care are sens și este lipsită de rătăcire fără țel.
Sensul vieții este legat de slava lui Dumnezău. În chemarea Sa o aleșilor, Dumnezău spune: "Aduceți-vă toți cei care mă revendică ca Dumnezăul lor, căci i-am creat pentru slava Mea. Eu i-am creat" (Isaia 43:7, NLT). Motivul pentru care am fost creați este slava lui Dumnezău. De fiecare dată când înlocuim slava noastră cu o lui Dumnezău, devenim idolatri și pierdem sensul vieții. Iisus o zis: "Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze. Căci cine își va salva viața și-o va pierde, iar cine-și va pierde viața din pricina Mea o va găsi" (Matei 16:24-25). Și avem această promisiune: "Bucură-te de Domnul și El îți va îndeplini dorințele inimii tale" (Psalmul 37:4).
English
Care-i rostul vieții?