Întrebare
Există Dumnezeu?
Răspuns
Existența lui Dumnezeu face parte dintre cele mai fundamentale și importante lucruri la care se poate gândi o persoană. Părerile despre Dumnezeu sunt multe, dar răspunsul la întrebarea există Dumnezeu? necesită mult mai multă atenție și implică o gamă vastă de idei și dovezi. În final, ceea ce vedem în experiența omenească, știință, logică și istorie ne duc la un răspuns incontestabil: da, Dumnezeu există.
Frecvent, întrebarea dată se pune ca ”Poți dovedi că Dumnezeu există?” Problema este că, deși adevărul în sine este absolut, există practic zero cazuri de dovezi absolute în afara logicii pure și a matematicii. De aceea, sălile de judecată nu necesită dovezi depline pentru a ajunge la un verdict; mai degrabă, ei caută să risipească "îndoiala acceptabilă" și i-au în considerare ceea ce este "cel mai probabil".
Să ceri „dovezi” ale existenței lui Dumnezeu, pe care nimeni nu ar putea să le respingă este irațional. Nici dovezile, nici oamenii nu funcționează așa în lumea reală. „Să întâlnești” faptele și „să le accepți” sunt două lucruri total diferite. Argumentele perfecte și solide vor rămâne neconvingătoare pentru cei hotărâți să nu creadă. Pentru neîncrezătorul hotărât, nu este o „dovadă”, chiar dacă ar convinge aproape pe oricine altul. Intenția unei persoane este mai influentă decât orice dovadă întâlnită.
Asta necesită o anumită cantitate de „credință” și nu doar în ceea ce ține de existența lui Dumnezeu. Cunoașterea perfectă este mai presus de capacitatea noastră. Părtinirea și prejudecățile ne tulbură părerile. Întotdeauna va fi o prăpastie între ceea ce putem „cunoaște” și ceea ce „credem”. Acest lucru se aplică în aceeași măsură atât scepticilor, cât și credincioșilor. Nu putem cunoaște toate detaliile implicate de fiecare dată când ne așezăm pe un scaun, mâncăm sau urcăm treptele. Astfel de acțiuni exprimă toate o măsură de credință. Noi acționăm, în ciuda detaliilor pe care nu le știm, având la bază ceea ce știm. Aceasta este esența credinței biblice, inclusiv a credinței în existența lui Dumnezeu. Avem încredere în ceea ce este cunoscut, conducându-ne la acțiune, în ciuda unei înțelegeri mai puțin decât absolute (Evrei 11: 6).
Fie că cineva îl recunoaște pe Dumnezeu sau fie că nu, decizia implică credință. Credința în Dumnezeu nu necesită o credință oarbă (Ioan 20:29), dar nici nu poate depăși împotrivirea răutăcioasă (Ioan 5:39-40). Credința este întărită de experiența omenească, logica și dovezi empirice, lucruri care ne ajută să răspundem la întrebarea: există Dumnezeu?
Există Dumnezeu? – Experiența Omenească
Discuțiile despre existența lui Dumnezeu de obicei încep cu argumentele logice. Asta are sens, doar că oamenii nu acționează astfel. Nimeni nu începe fără de a avea o perspectivă, așteptând să urmeze o cale robotică rațională înainte de a-și forma o părere. Oamenii tălmăcesc viața bazându-se pe lumea din jur. Astfel că, verificarea existenței lui Dumnezeu ar trebui să înceapă cu experiențe. Apoi, putem folosi logica pentru a aprecia aceste perspective.
Dovezi ale existenței lui Dumnezeu în experiențele umane zilnice (Romani 1:19-20; Psalmul 19:1; Eclesiastul 3:11). Aceasta include simțul nostru înnăscut al moralității. La fel, se aplică proiectării evidente a universului din jurul nostru. Viața omenească ne obligă să credem că adevărul, înșelăciunea, dragostea, ura, binele, răul etc., sunt reale și pline de importanță. Covârșitoarea majoritate a oamenilor pe parcursul istoriei au fost înclinați să creadă într-o realitate mai mare decât cea fizică.
Cu siguranță, experiențele noastre nu sunt dovezi concluzive. În locul acestora, revelația generală este folosită de Dumnezeu ca invitație (Apocalipsa 3:20). Experiența comună este menită să accentueze că ar trebui să căutăm răspunsuri adăugătoare (Matei 7:7-8). Cei ce ignoră sau disprețuiesc invitația lui Dumnezeu nu au scuza ignoranței (Romani 1:18; Psalmul 14:1).
Există Dumnezeu? – Logica Omenească
Trei dintre cele mai puternice sugestii logice ale existenței lui Dumnezeu sunt argumentele cosmologice, teleologice și morale.
Principiul cauză-efect face parte din argumentul cosmologic. Orice efect este rezultatul unei cauze și fiecare cauză este efectul unei cauze precedente. Totuși, acel șir de cauze nu poate continua la infinit în trecut, altfel șirul nu ar începe niciodată. Logica cere ceva veșnic existent și acesta nu este efectul însuși al altor lucruri. E evident că, universul nostru nu este etern sau necauzat. Logica îl prezintă pe Dumnezeu ca fiind Măsura veșnică necreată a tuturor celorlalte lucruri, Prima cauză a realității noastre.
Argumentul teleologic cercetează structura universului. Cele mai mari structuri galactice, sistemul nostru solar, ADN-ul nostru, particulele subatomice – toate ne sugerează că au fost așezate în mod hotărât. Această caracteristică este atât de puternică încât chiar și ateii împietriți întâlnesc greutăți în a explica aspectul designului.
Nimic din particulele și forțele subatomice nu arată faptul că ele trebuie aranjate în modul în care sunt acum. Totuși, dacă ele nu ar fi așa exact așa cum sunt acum, materia complexă – și viața – ar fi imposibile. Zeci de constante universale coordonează cu o exactitate uimitoare doar pentru a face viața posibilă, ne mai vorbind de cea reală. Știința niciodată nu a observat sau explicat viața care ar ieși din ceva fără de viață, cu toate acestea, vorbesc despre o apariție bruscă a unor organisme complicate. O echipă de arheologi care, au văzut pe un perete de peșteră cuvintele „Eu sunt aici”, vor presupune în mod universal o acțiune inteligentă. În același timp, ADN-ul omenesc reprezintă o structură de codificare mai presus de capacitatea celor mai buni ingineri umani. Greutatea acestei dovezi, în mod logic, favorizează ideea unui Proiectant Inteligent – pe Dumnezeu – ca explicație.
Argumentul moral arată spre concepte ca binele și răul, etică, și așa mai departe. Este important să subliniem acel fapt că, acestea sunt discuții despre “ceea ce ar trebui să fie” nu doar despre “ceea ce este”. Principiile morale sunt desprinse drastic de gândirea nemiloasă și egoistă la care ne-am putea aștepta de la o creatură evoluată întâmplător pentru a supraviețui cu orice preț. Însăși ideea despre aceea că, oamenii gândesc în termeni morali, nefizici este uimitoare. Pe lângă aceasta, conținutul fundamental al moralei umane rămâne neschimbat de-a lungul întregii istorii și în diferite culturi.
Mai departe, discutarea ideilor morale duce inevitabil la o răscruce. Fie ideile morale sunt pe deplin subiective, respectiv, fără de sens, fie trebuie să fie fondate pe un standard neschimbător. Experiența omenească nu susține concluzia că morala nu înseamnă nimic. Cea mai acceptabilă explicație pentru motivul pentru care oamenii gândesc în termeni morali și împărtășesc idealuri morale este o adevărată lege morală oferită de un Legiuitor Moral, adică de Dumnezeu.
Există Dumnezeu? – Știința Omenească
Argumentele logice de mai sus sunt bazate pe observații. Astfel de concepte precum, Teoria Big Bang-ului, demonstrează, cel puțin, validitatea științifică a unui univers creat, ne veșnic. La fel ca și cu structura ADN-ului. Datele empirice atribuie credibilitate ideii unui Creator biblic și contrazice explicațiile alternative, precum un univers veșnic sau abiogeneza.
Și arheologia, la rândul ei, susține Biblia. Oameni, evenimente și locuri descrise în Scriptură au fost confirmate în mod repetat de descoperiri seculare. Multe din aceste descoperiri au fost făcute după ce scepticii au presupus că relatările biblice ar fi fictive.
Istoria și literatura, la rândul lor, susțin existența lui Dumnezeu. Păstrarea Bibliei este unul din exemple: abilitatea noastră de a urmări textul existent al Sfintelor Scripturi până la un timp, atât de apropiat de evenimentele originale, adeverește siguranța Bibliei. Influența iudeo-creștină asupra culturii, moralității, drepturilor umane și asupra apariției științei moderne, arată, la fel, cu putere o abordare aliniată cu adevărul.
Există Dumnezeu? – Dumnezeu în noi
Fiecare dintre categoriile de mai sus este un domeniu întreg de studiu și subiectul a mii de cărți. Cu toate acestea, pentru cei mai mulți oameni, existența lui Dumnezeu este dovedită cel mai profund prin propria lor experiență. Poate fi imposibil să “dovedești” altora că ești fericit, totuși asta nu schimbă faptul că ești. Asta nu înseamnă că, perspectiva lăuntrică depășește adevărul obiectiv, dar adevărurile complexe adesea sunt puternic susținute de experiențele particulare. Vieți schimbate, atitudini reformate, și răspunsurile la rugăciuni sunt toate părți ale percepției noastre personale despre Dumnezeu.
Un simț personal al adevărului este un mod convingător de a ști că Dumnezeu există și este intenția lui Dumnezeu ca toți oamenii să experimenteze acest simțământ. Dumnezeu a venit pe pământ în mod personal, ca o ființă umană (2 Corinteni 4:6), pentru ca noi să putem avea o relație personală cu El (Ioan 14:6). Cei ce-L caută sincer pe Dumnezeu Îl vor găsi (Matei 7:7-8), ceea ce va duce la prezența permanentă a Duhului Sfânt (Ioan 14:26-27).
Întrebarea există Dumnezeu?, nu poate fi răspunsă cu o dovadă absolută, dar putem accentua greutatea argumentelor care sugerează că El există. Acceptarea existenței lui Dumnezeu nu este o săritură în întuneric a unei credințe oarbe. Este un pas încrezător din întuneric într-o cameră bine luminată, unde multe lucruri sunt făcute clare.
English
Există Dumnezeu?